Impresii: Stavropoleos

La inceputul anilor ’70 il descopeream pe Anton Holban. Nu doar ca literat, ci ca om, pur si simplu, pasionat de muzica, arhitectura, plastica, munti-drumetie, Proust, dar ce nu-l interesa si atragea pe Holban?… Asa ne-am imprietenit, in absenta, pare ciudat, dar asa a fost, am dialogat in variate feluri. Tot atunci am descoperit editia Beram a Opere-lor lui aparuta la Minerva in colectia „Scriitori romani“. Fiecare volum a fost cumparat in alt oras, III-ul la Reghin, volumul I la Tirgoviste si II-ul in Bucuresti, dintr-o librarie-papetarie pricajita de linga Liceul Mihai Viteazul. Am ajuns la Stavropoleos datorita lui Holban nu pentru ca ar fi scris ceva special – exista un text micut, dar foarte tehnic, dovada a bunelor cunostinte de arhitectura –, ci pentru ca mi-a indus o anume stare. Asa cum am ajuns prin atitea colturi de tara prin mijlocirea lui G.M. Cantacuzino. Viata, oameni si carti adunate si amestecate intr-un mod greu de disociat. Si mai greu de explicat si inteles astazi. Stavropoleos a ramas un colt pretuit al propriei mele treceri prin Bucuresti. Si prin lume. Si daca in atitea si atitea extraordinare locuri din Romania nu am mai ajuns niciodata – Herina, Cisnadioara, Birthelm (Biertan), […]