In apararea limbii latine
- 01-04-2003
- Nr. 162
-
Gabriela CRETIA
- ARTICOLE
- 0 Comentarii
Un invatamint modern nu inseamna, socotim noi, un invatamint monocord. Chiar in veacul tehnologiei, este nevoie si de complementara linie a studiilor umanistice. Elevii cu asemenea inclinatii trebuie sa-si poata exersa optiunea spre spiritualitate, spre dezvoltarea gindirii teoretice, spre disciplinele care formeaza discernamintul, sistemul de valori etice, capabile sa ofere un model comportamental. Intre acestea, un loc privilegiat il ocupa limba latina; ea este vehiculul lingvistic al unei societati care a perfectionat conceptul de legalitate, de drepturi ale individului, dar si de indatoriri ale acestuia fata de societate. Ea a nascut capodopere literare fara egal, surse permanente de inspiratie si puncte de reper ale veacurilor urmatoare, care au trecut proba timpului, aceasta acreditindu-le drept cvintesentiale, astfel incit nu sint in primejdie sa se demodeze, ca atitea altele. Ea este, alaturi de elina, limba sacra a raspindirii crestinismului. Structura ei fonetica, morfologica si sintactica, bazata pe opozitii binare, este de o limpezime exemplara si contribuie esential la formarea unor tipare de gindire logice si coerente. Este un fapt unanim recunoscut acela ca decriptarea unui text latin, operatie care pretinde identificarea sistematica a naturii si a relatiilor gramaticale ale propozitiilor, pe baza unei grile de posibilitati, stimuleaza puternic operatiile de analiza si […]