In Memoriam Paul Vasilescu

Unele clipe nu se vor termina niciodată, cel puţin acesta este sentimentul pe care îl trăim în faţa unor întîmplări miraculoase la care avem şansa de a fi martori. Chiar dacă atunci cînd evaluăm o biografie artistică ne raportăm de obicei la ani şi decenii, din anumite puncte de vedere, retrospectiv, acestea nu au propriu- zis durată. Desfăşurarea în timp a unor evenimente poate fi percepută ca simultaneitate, aşa cum lucrarea de artă însumează, prin forma sa finală, toate etapele zămislirii sale. Viaţa şi creaţia lui Paul Vasilescu, echivalente cu opera sa, reprezintă părţi ale unui adevăr artistic aflat în afara timpului. Încă de la intrarea în Simeza, ne întîmpină imaginea marelui profesor, pe afişul expoziţiei organizate şi curatoriate de unul dintre studenţii săi de odinioară, sculptorul Liviu Russu, absolvent al Institutului Grigorescu în 1975. Acea promoţie este considerată de critici, în perspectivă temporală, una specială. Fotografia a fost făcută de Russu, în curtea facultăţii, în „ultima zi de şcoală“, prima zi a poststudenţiei. Gestul este salutar, într-un moment în care avem nevoie mai mult ca niciodată de repere. Putem spune că expoziţia începe şi se termină, indiferent de unde pornim vizionarea, cu alte două portrete ale maestrului: un desen […]