Înainte şi după

Svetlana CÅrstean Floarea de menghină Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2008, 120 p.   Faţă de majoritatea colegilor de la Cenaclul Litere condus de Mircea Cărtărescu, Svetlana Cårstean debutează tîrziu, la mai bine de zece ani de la epuizarea întîlnirilor săptămînale. Cu toate acestea, poemul „Floarea de menghină“, grupajul cel mai consistent, care propune şi titlul volumului, a fost scris şi publicat în antologia Tablou de familie (1995). Este, aşadar, aproape evident faptul că volumul de debut al Svetlanei Cårstean constituie un fel de remix (sau un reloaded) al textului brut de la jumătatea anilor ’90, căruia i s-au alipit încă trei serii poematice de facturi subtil diferite. Dar să începem cu grupajul „Floarea de menghină“ – un macropoem despre copilărie şi comunism sau, dacă vreţi, despre floarea copilăriei şi menghina comunismului; un mixaj între o istorie personală „la vedere“ şi flash-uri ale unei Istorii comunitare în clarobscur. Un prim punct comun între copilărie şi comunism ar fi pragul incert dintre realitate şi ireal, pentru că (nu-i aşa?) percepţia istoriei este cel puţin într-un anumit grad deformată de vîrstă, de unde apariţia acestui sensibil decalaj. De aici şi unghiul confesiunii – graniţa dintre vis şi amintire, hiperbolizarea figurilor şi iterativitatea florii […]