Început în „Odiseea“, sfîrşit în „Iliada“

  • Recomandă articolul
Povestea Uniunii Social-Liberale (USL) începe în 5 februarie 2011şi pare să se încheie prin anunţul dlui Crin Anto­nescu, preşedintele Partidului Naţional Liberal (PNL), din 24 februarie 2014. În special prin vocea preşedintelui Victor Ponta, Partidul Social Democrat (PSD) avea să difuzeze semnale în sensul unei USL nici prea moartă, nici foarte vie, dar oricînd autoregenerabilă pînă la reîntruparea sa în forma din zilele de glorie. Decedată îndeosebi în Bucureşti, USL plesneşte de viaţă la ţară, prin filiale, primării şi diverse consilii locale, unde menajul alianţei continuă nestingherit de divorţul cu stropi de la vîrful puterii centrale. În timp ce PNL deconectează nostalgicii USL de la aparate pe unde îi prinde, PSD îi recuplează, just in case. PNL trînteşte uşile, PSD ţine întredeschise ferestrele. Avem o dilemă. Un mort devine, ca să zic aşa, mort cu acte în regulă, numai după semnarea certificatului de deces. Or, în situaţia dată, actul respectiv lipseşte. PSD nu-l poate parafa din moment ce încă dă speranţe de resuscitare a alianţei. De partea cealaltă, prin domnul Antonescu, într-o declaraţie din 18 martie, PNL invocă raţiuni strict utilitariste în amînarea denunţării juridice a USL: „Pentru a nu fi şterpelită sigla. Noi ne asumăm şi ce s-a decis […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.