Incertitudine şi libertate

„Libertatea provine din incertitudine. Nevoia noastră occidentală de libertate, caracteristica noastră esenţială, vine de la incertitudine“ Brice Parain (Citat de N. Steinhardt în Jurnalul fericirii, Mănăstirea Rohia şi Editura Polirom, Iaşi, 2008, p. 330)   Este inevitabil ca N. Steinhardt, care a pus ideea de libertate în centrul proiectului său existenţial, să-şi asume, să fie deschis în faţa ideii de incertitudine. Mai mult decît atît, s-o teoretizeze, s-o conceptualizeze, s-o convertească într-o autentică paradigmă. Şi s-o identifice chiar – acolo unde cei mai mulţi dintre noi sîntem tentaţi s-o considerăm ca o erezie: în domeniul credinţei. Dacă deschidem Jurnalul fericirii sau Dăruind vei dobîndi. Cuvinte de credinţă, dar şi celelalte cărţi ale lui N. Steinhardt, cuvîntul şi ideea incertitudinii ne întîmpină destul de frecvent.   Să spunem însă, din capul locului, că nu e vorba în nici un caz de ideea incertitudinii existenţei lui Dumnezeu, ca la Tudor Arghezi, de pildă. Oscilaţia între „credinţă şi tăgadă“, ca şi nevoia de certificare a prezenţei divine („Vreau să te pipăi şi să urlu: «Este!»“) îi sînt străine lui Steinhardt. Ba chiar, întrebat fiind de Zaharia Sîngeorzan dacă există în Psalmii arghezieni un fond religios şi care ar fi semnificaţia lui, monahul de […]