Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
„Incertitudinile crescute ale actualităţii“. Interviu cu Norman MANEA
- 26-02-2015
- Nr. 761
-
Ovidiu ŞIMONCA
- Actualitate
- 14 Comentarii
La începutul acestei luni, la Palau Macaya din Barcelona, a avut loc conferinţa scriitorului Norman Manea La Europa del Este en la Europa del siglo XXI/Europa de Est în Europa secolului XXI, a doua sesiune din cadrul ciclului de conferinţe El futuro de Europa/Viitorul Europei, organizat în cadrul proiectului „Espai d’Humanitats. Mediterrània i Europa“, o iniţiativă a revistei Maleta de Portbou. Editura Galaxia Gutenberg a publicat în 2015, în spaniolă, La quinta imposibilidad. Judaísmo y escritura (Editura Galaxia Gutenberg, traducere şi note de Susana Vásquez şi Victor Ivanovici), carte cu care autorul a obţinut Premiul Internaţional pentru Eseu „Josep Palau i Fabre“, ediţia a IV-a. Norman Manea a participat, în Italia, la festivităţile prilejuite de aniversarea celor 40 de ani de existenţă a Premiului Nonino şi la lansarea volumului Varianti di un autoritratto, Editura Il Saggiatore, într-o traducere realizată de Anita Natascia Bernacchia şi Marco Cugno. Turneul european al scriitorului Norman Manea s-a desfăşurat pe un fundal politic tensionat, situaţia din Ucraina riscînd să tulbure pacea continentului. Stimate Norman Manea, v-aţi întors recent dintr-un turneu european, turneu făcut la puţin timp după atentatele din Franţa. Cum aţi găsit Europa, mai temătoare, mai îngrijorată pentru viitorul ei? Am fost într-o […]
Premiul Eminescu e al Botoşaniului, nu al Uniunii. Ce ghinion pe Manolescu să fie preşedinte şi la juriul Eminescu, şi la Uniune…
Nu vi se pare interesant ca nici unul dintre nominalizaţii la Premiul Eminescu nu a protestat? Poate ar trebui sa îi invitaţi pe ei să aleagă premiatul pe 2015, să vedem cine iese atunci!
Altfel, fixarea pe Manolescu seamana cu fixarea, clasică, pe traumă…
Atunci când cei numiți de dvs își vor premia subordonații, promit să fiu primul care scrie despre asta. Dar acum nu este cazul. Acum la chestiune e cel care a motivat tot acest necesar proces de reformă: prin seria de abuzuri despre care e vorba aici.
” Exista niste exugente, nu poti sa omiti autori ca…” – ei nu zau? Singurele exigente le impunem noi, cititorii, care daca nu consideram „Istoria” obiectiva nu o cumparam. Restul sunt frustrarile piticilor necititi de astazi.
Intr-o Istorie a literaturii, autorul nu scrie ce vrea. Exista niste exugente, nu poti sa omiti autori ca Alexandru Vlad, Radu Mares, Nora Iuga sau Cristian Teodorescu, iar despre Gabriela Adamesteanu si Norman Manea sa scrii la plezneala, fara sa-i citesti.
Are cineva contract cu manolescu, în sensul că distinsul critic s-a angajat să scris cronici despre cutare şi cutare carte_ Ce staţi blocaţi cu toţii pe el? Omul are dreptul să scrie ce vrea şi cînd vrea. Şi mai sînt şi alţi critici, slavă Dumnului, de toate vîrstele. Mie îmi place Goldiş, de pildă. Sau Gheorghişor, de la Craiova. Cîteodată e bun şi înţepatul de Terian. Erau buni şi cuplul Cernat- Burţa cernat, dar de cînd au dat de Academia Română şi se Simion au lăsat-o mai moale cu cronicile. De ce nu-i luaţi pe ei la rost că nu comentează destul?
… ca si „Drumul egal al fiecarei zile”. Daca vrem sa citim doar prin ocheanul lui Manolescu, ramanem la „Dimineata pierduta”. Manolescu nu mai citeste literatura romana, n-a citit nici „Provizorat” nici „Anii romantici” de Gabriela Adamesteanu.
Si mai sunt autori pe care Manolescu nu-i baga in seama: Nora Iuga, de pilda, Pe Visniec il trateaza doar ca dramaturg, cand el are excelente romane: „Negustorul de inceputuri de roman” si „Sindromul de panica in orasul Luminilor”. Nici un cuvant despre Ion Vianu si „Amor Intellectualis”. .
Iar pe Norman Manea nu-l interpreteaza, doar il expediaza. Daca recunoaste ca reprezentanti ai criticii de dupa 1989 au citit cu acribie si cu interes, entuziasmati, „Intoarcerea huliganului”, de ce nu face efortul sa-si faca propria analiza?
Asta nu e „Istorie”, e doar o ratare a criticului, tocmai pe taramul unde era cel mai stapan. Dupa ce a ratat la USR, Manolescu rateaza si in „Istorie”. Pacat!
Asta e marele merit al lui Manolescu, ca-si dovedeste din plin talentul de prozator-polemist nimicitor in formulari concise de istoric literar.
Exemplu Gabriela Adamesteanu: „Un singur roman, dar care merita toate onorurile, se cuvine retinut din opera, nu atat bogata, cat inegala si aflata pe o panta declinanta”. Executie sau diagnostic crud dar adevarat? Poate cineva sustine ca de la pierduta-i dimineata G A a mai scris ceva de acelasi nivel ca literatura si receptare la cititori?
Involuntar, toti atacatorii lui Manolescu prin acuzatia ca au fost ignorati il recunosc ca suprema autoritate in critica literara, caci oricine ghiceste ca in subliminal ei tanjesc dupa „citarea” de catre Maestru.
PS Sintagma exacta despre Intoarcerea huliganului este „BIBLIOGRAFIE obligatorie” – vezi intrebarea lui Ovidiu Simonca – nu „lectura”, cum am scris mai sus, ceea ce prin sugerarea unui recomandator bibliografic e mult mai taioasa, de unde si replica asisderea cu „cronicarul national”. Duelul a doua mari orgolii nu poate face decat deliciul cititorului avizat.
@lucid Daca dvs nu va place cum scrie Norman Manea altora le place si apreciaza. In 2006 romanul sau „Intoarcerea huliganului” a fost recompensat cu premiul Medicis-etranger. Pentru cultura dvs generala- la fel de limitata ca si notiunile de baza in engleza- printre cei care au primit acest premiu se numara Umberto Eco, Milan Kundera, Doris Lessing, Orhan Pamuk.
In aceste conditii credeti ca parerea lui Manolescu despre Norman Manea si romanul sau (sau chiar despre opera sa) ar trebui sa primeze?
Cam tampitica generalizarea dvs…! In opinia lui Manolescu, sustinuta de matale, Alexandru Vlad, Radu Mares, Cristian Teodorescu, Gabriela Adamesteanu, Norman Manea, Dan Lungu, Lucian Dan Teodorovici si Florin Lazarescu sunt asa-zisi scriitori. Asta inseamna ca Gabriel Chhifu, care se lafaie in Istoria lui Manolescu, e scriitorul, adevaratul scriitor? Halal judecata, halal Istorie?
PS Dumneata ai citit „Ploile amare” de Alexandru Vlad? Dar „Cand ne vom intoarce” de Radu Mares? Dar „Medgidia, orasul de apoi” de Cristkian Teodorescu? Dar „Matei Brunul” de Lucian Dan Teodorovici? Dar „Raiul gainilor” de Dan Lungu? Dar „Provizorat”si „Anii ronantici” de Gabriela Adamesteanu? Dar „Plicul negru” si „Intoarcerea huliganului” de Norman Manea?
Manolsscu nu mai iubeste literatura si a ajuns sa vada in Gabriel Chifu Marele Scriitor. Iar Istoria sa este plina de omisiuni, inexactitati si falsuri.
E, ca sa zic asa, refreshing, sa auzim marturii directe (macar ca, balzacian vorbind, te poti trezi in fatsa unei ‘macédoine’…), mai din laborator, mai despre unele orgolii, mai despre altele…
Da, cuvine-se cu-adevarat reverentsa, pietate pentru cei jertfiti in Arderea de tot. Dar iluminata, enorm, cu hulubi (a se citi: n’importe quoi) ?:” La Auschwitz au fost ucişi, cum am mai spus, mii de potenţiali Isuşi” , “religia iudaică şi creştină (?!?) a lui Isus”. Nu, Europa crestina nu poate sa uite, there are provisions for that. Dar mai inainte, despre care Europa crestina vorbim? (daca tot vorbim) Cea pe care pina si tristul precedent Papa o vede in josul, deja, al pantei celei iutsi a secularizarii ? (ce minunat suna cest din urma cuvint!)
Pune, domnule, aici si textul scris de Manolescu in scurta-i Istorie despre Norman Manea – sunt 10 randuri. Macar din respect pentru cititori, poate multi vor intelege atunci ironiile urzicatoare cu „lectura obligatorie’ si „cronicarul national”.
Atacurile ignoratilor si executatilor in Istoria cea scurta sunt cea mai pretioasa dovada ca Nicoale Manolescu ramane si acum, dupa mai bine de 50 de ani, Evaluatorul absolut al literaturii romane contemporane in randul din ce in ce mai putinilor cititori din Romania.
@valeria: nu Manolescu nu citeste asa-zisii scriitori de azi, NOI, CITITORII nu ne pierdem timpul cu maculatura lor.
Manolescu si-a pierdut busola de critic obiectiv, mai sunt si alte nedreptati fata de alti scriitori, fata de Alexandru Vlad, care nu exista pentru Manolescu, fata de Radu Mares, fata de Gabriela Adamesteanu. Iar „Intorcerea huliganului” de Norman Manea n-are nici o legatura cu scrierile lui Paul Georgescu. Nici despre Cristian Teodorescu Manolescu nu scrie in a sa Istorie condensata. Nu mai vorbim de tinerii scriitori ieseni Dan Lungu, Lucian Dan Teodorovici, Florin Lazarescu – care au peste un deceniu de literatura – Manolescu nu-i stie, nu-i citeste, nimic. Manolescu nu mai citeste si n-a mai citit nimic din ce s-a scris in ultimii 20 de ani in literatura romana. Sigurul pe care-l citeste cu sarg este Gabriel Chifu. Mai mult il premiaza decat il citeste, dar asta e o alta mancare de peste.
…..apartinand lui Norman Manea. Expresia „evreul” Iisus era favorita lui Mussolini („ducele” chiar ii gasise si un tata – un centurion roman) si a lui Hitler. Dar fiecare cu parerea lui, El ramanand pentru crestini de-apururi Fiul lui Dumnezeu.
Marele Pescar nu numai ca nu sustinea ca intai trebuie sa fii evreu ca sa poti fii crestin ci este Apostolul care a crestinat primul Neamurile – intai pe samariteni si apoi pe Sutasul Corneliu. Iar Iacob cel Mare, care intr-adevar a sustinut la inceput necesitatea pastrarii Legii lui Moise de catre crestini nu era fratele Domnului in sensul de azi ci doar ruda apropiata (probabil var).
Desigur, primii martiri au fost evrei. Dar oare cine i-a ucis? De exemplu cine a aruncat cu pietre in Arhidiaconul Stefan?
Criticul literar Nicolae Manolescu a inceput sa scrie dupa ureche. Corecta punere la punct.