Independenţa cîştigată prin vot

În acea zi, telefonul a sunat în locuinţa lui Krzysztof Kozlowski dinainte de a se lumina. „Mă sună prietenul meu, Jan Maria Rokita, şi îmi spune: «ascultă, Krzysztof, am primele informaţii de la circumscripţiile care s-au închis. Dacă acolo este aşa, înseamnă că s-a declanşat avalanşa. Dacă mai au vreo urmă de raţiune şi de logică, ar trebui să ne aresteze pe toţi înainte de zorii zilei. Pregăteşte-ţi un pulover şi periuţa de dinţi»“. De cîteva ore era deja 5 iunie 1989 şi, aşa cum avea să se dovedească în curînd, începea o nouă epocă în istoria Poloniei. Deşi solicitarea alegerilor libere reprezenta un postulat tradiţional al opoziţiei anticomuniste, de data aceasta, iniţiativa a venit din partea conducerii. Începînd de la mijlocul anilor ’80, echipa lui Wojciech Jaruzelski urmărea cu atenţie şi nelinişte rezultatele studiilor opiniei publice. Preponderenţa pesimiştilor faţă de optimişti crescuse într-un ritm ameţitor: în anul 1984, 38% dintre respondenţi considerau că situaţia economică este rea; trei ani mai tîrziu procentul lor crescuse la 69%. În acelaşi timp, din ce în ce mai mulţi participanţi la sondaje îşi întăreau convingerea că viitorul nu le va aduce nimic bun. Sprijinul acordat partidului şi guvernului scădea.   Înrăutăţirea bruscă a […]