Insemnari tirzii despre 8 femei

Am vazut 8 femei tirziu, pe la sfirsitul lui august, sub impresia unor imagini fulgurante (Ledoyen si Sagnier cintind, cu miscari de papusi mecanice) surprinse pe un post de televiziune: ele mi-au creat in minte promisiunea unui film in care se cinta. Asta, dupa delicioasele reconditionari din Moulin Rouge ale Queen, Nirvana, Madonna (acel Like a Virgin, cintat de grotescul personaj Zidler, cu favoritii lui stufosi, cu obrajii bucalati si rosii este imposibil de uitat), care au facut spectatorii din sala sa pulseze de incintare; si dupa pigmentarea lui Dancer in the Dark cu melodii care au zigzagat filmul sumbru si apasator al lui Von Trier cu neverosimile insertii de music-hall via compozitie si interpretare Björk. Am mers, asadar, la 8 femei, cu o curiozitate imensa, stirnita de acest reviriment al music-hall-ului din ultimii ani, o curiozitate aplecata in primul si in primul rind asupra a cit de mult si ce anume i s-a dat muzicii de facut aici de catre Ozon. Intriga filmului este curat Agatha Christie: in ajun de Craciun, intr-un conac pierdut in ninsoare si izolat, stapinul casei este ucis, criminalul neputind sa fie decit una dintre cele opt femei care se afla in conac sau ii […]