Insuportabila gravitate a fiintei

Andreï MAKINE Crima Olgai Arbelina Traducere de Virginia Baciu, Editura Polirom, Iasi, 2001, 290 p., f.p. Iata ca in peisajul literaturii franceze contemporane – despre care tot mai multe voci incep sa afirme ca in spatele unui asalt inflationist de titluri s-ar ascunde o criza valorica – un scriitor de origine rusa face mare literatura. Acest scriitor se numeste Andreï Makine. Intr-o descendenta ilustra (Conrad, Beckett, Nabokov sau Kundera ar fi primele nume de invocat), A. Makine a cistigat pariul profesarii actului de a scrie intr-o alta limba decit cea materna. Ne-a oferit citeva carti intr-o minunata limba franceza: Pe vremea fluviului Amur (1994), Testamentul francez (1995), Recviem pentru Est (2000), Muzica unei vieti (2001). Toate sint insa strabatute irepresibil, ca de un curent subteran, de spectrul spiritului rus. Crima Olgai Arbelina (1998) este un astfel de roman „bicefal“, rusesc si frantuzesc in egala masura. De altfel, constient de aceasta trasatura a discursului sau romanesc, Andreï Makine nu rezista tentatiei de a strecura la inceputul cartii citeva fine (auto)ironii la adresa stereotipurilor culturale care circula pe seama a ceea ce francezii numesc „l’ame slave“: natura irationala, spiritul excesiv etc. Iar acest roman este, intr-adevar, excesiv – in sensul cel mai […]