Intelesul privirii si al mastii
- 03-10-2000
- Nr. 32
-
Daniel VIGHI
- ARTICOLE
- 0 Comentarii
Revin si recunosc ca in privinta judetelor Har-Cov, misterul ramine, intrebarea care il anima asemenea: „care adevar, domnule, ce vezi dumneata, ca sa putem pricepe daca avem sau nu de-a face cu o constructie si o deconstructie a unei imagini?“. Aici e aici, in asemenea dezbateri ai de-a face cu insi scormonitori, cu un fel de metafizicieni fara ironismul liberal in care credea Rorty, acela care e, mai mult ca orice, relativizant si pluri-perspectivic, ca sa folosesc un barbarism greu acceptabil. Intrebarea aiuritor metafizica ar fi urmatoarea: cind fiecare are dreptate, atunci cine are dreptate? Incurcata daravera! Iata cum stau lucrurile, epic vorbind: e dimineata, vipia este, singuratatea duminicala si matinala este si ea, e clar, aici nu sint dubii, intram intr-o mica bodega, o doamna politicos-rezervata il serveste pe Sandu cu o bere, eu comand un pahar de vin, iesim pe o mica terasa, stam de-a dreapta unei sosele, dincolo se zaresc liniile de cale ferata, in stinga noastra, nu foarte departe, pare a fi gara, alaturi, am aflat, e autogara in care va veni autobuzul de la Brasov cu Gheorghe Craciun; va sosi la vremea amiezii, acu’ e unsprezece; peste liniile de cale ferata: paduri si culmile unor […]