Interiorul trupului. Vedere din exterior (II)

Blecher, spectacularul și artificialitatea Nu știu ce ar fi spus Blecher dacă ar fi văzut un film care să aibă la bază cărțile sale. Însă în mod cert iubea cinematograful pentru impresia de spectacular care îl însoțea peste tot. Un fragment din Întîmplări în irealitatea imediată vine să susțină această afirmație: „Cînd scăpam cîteodată de viziunea plictisitoare şi mată a unei lumi incolore apărea aspectul ei teatral, emfatic şi desuet. În cadrul acestui spectacol general, existau alte spectacole mai uluitoare care mă atrăgeau mai mult pentru că artificialul lor şi actorii care le jucau păreau să înţeleagă într-adevăr sensul de mistificare a lumii. Ei singuri ştiau că într-un univers spectacular și decorativ trebuia jucată viaţa fals şi ornamental. Astfel de spectacole erau cinematograful şi panopticumul. […] Trăiam episoadele din film cu o intensitate extraordinară, integrîndu-mă acţiunii ca un veritabil personagiu al dramei. Mi se întîmpla de multe ori ca filmul să-mi absoarbă într-atîta atenţia încît să-mi închipui dintr-o dată că mă plimb prin parcurile de pe ecran. […] Cînd se aprindea lumina în pauză, sala avea aerul că revine de departe. Era în atmosferă ceva precar şi artificial, cu mult mai incert şi mai efemer decît spectacolul de pe ecran, închideam […]