Intermediarii

„Avem o afacere pentru dumneavoastra.“ „Cit imi iese?“ „Pai, de-un minim pe economie. Scrieti si dumneavoastra o carte.“ „OK. In cazul asta, o sa-mi gasesc o dupa-amiaza. Dar sa-mi ramina timp si de-o cafea…“ Cultura e o afacere, iar cartea e un produs. Caz in care e normal sa i se asocieze notiuni precum „investitii“, „pret“, „cistiguri“. Si, de ce nu, „comisioane“. Adica taxe percepute de intermediari pentru a „plimba“ produsul dintr-o parte in cealalta. Baietii care vind CD-uri „originale“ in fata Universitatii stiu foarte bine despre ce-i vorba. Iei „marfa“, adaugi niste zeci de mii pe una bucata xware si „invirteala“ merge ca pe roate. Minimul pe economie iese intr-o dupa-amiaza in care, ce-i drept, stai si induri frigul si ploaia. Plus riscul unui flagrant care ar aduce penalizarile legii (copyright-ului, se intelege). Cei care cumpara en-gros din Carrefour-ul „Orhideea“ uleiuri Floriol si sticle de Coca-Cola cunosc bine aceasta „afacere“. „Marfa“ o revind en-detail la preturi duble si triple la boutique-ul aflat cu 100 de metri mai incolo. De comisia copyright-ului n-au de ce sa se preocupe, aceasta nu le va cere vreodata socoteala. Nici macar nu se straduiesc sa schimbe etichetele de pe produse, in fond n-ar avea […]