Între Kiev şi Kansas City

  • Recomandă articolul
Violenţele continuă. Verbale sau fizice. Acuzaţii directe sau împuşcături mortale. Mor oameni. La propriu. În Ucraina a mai fost ucis un om; răniţi, mai mulţi. Băsescu spune: a fost un singur decedat şi doar cîţiva răniţi. Tonul era îngăduitor, nu e cine ştie ce pagubă. N-o să intre ruşii în Ucraina. România e protejată de NATO. De americani. E bine ca forţe americane suplimentare să fie redislocate pe teritoriul României. OK. Că ar fi ele navale, terestre sau aeriene. Altfel e bine, nu au fost prea multe victime în Ucraina. Nu era cine ştie ce pagubă nici pentru Putin cînd mureau cei 123 de marinari de pe submarinul Kursk. Nici cînd mureau nişte copii luaţi ostatici la Beslan, nici cînd alte sute de oameni mureau sau erau intoxicaţi cu gaze otrăvitoare lansate de forţele de securitate ruse la Moscova, pentru lichidarea atacanţilor ceceni terorişti de la Teatrul Nord-Sud. Anna Politkovskaia, care s-a oferit ca mediator, nu a fost lăsată să-şi ducă misiunea umanitară la bun sfîrşit. Ar fi salvat nişte vieţi. Dar Putin avea nevoie de victime pentru a-şi justifica politica de forţă şi pentru a se menţine la putere. Reală sau falsă, puterea dă încredere unei populaţii ruse obsedate […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
object(WP_Term)#12886 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }