Între teatrul poetic şi teatrul social-politic

  • Recomandă articolul
Bienala Reflex, deşi abia la a doua ediţie, este deja un festival închegat, îndrăzneţ, unul dintre puţinele festivaluri din ţară ce pun accent pe direcţia internaţională. Anul acesta, au fost invitate trupe din Germania/Egipt, Ungaria, Italia/Franţa, Polonia, Germania şi Lituania, cu spectacole pe care le-aş încadra în două categorii: cele cu o orientare puternic socială şi politică şi cele cu o încărcătură poetică/estetică predominantă. „Se vede o scindare în două a teatrului contemporan“, a spus László Bocsárdi, directorul Festivalului: „spectacole foarte politice, care, la un moment dat, ajung la teatru documentar, unde nu mai sînt pe scenă actori, ci persoane din viaţa reală, cum a fost cazul spectacolului Radio Muezzin; şi spectacole poe­tice, în care caracteristicile estetice sînt predominante. Dar şi aceste spectacole au de-a face cu viaţa care ne înconjoară, pentru că aceste limbaje au amprenta unei reacţii faţă de realităţile din jurul nostru. Cred că cele mai interesante sînt acelea care pot fi numite şi politice, şi estetice“.   În cadrul Reflex 2, spectatorii au putut vedea atît producţii ce vin cu o tendinţă nouă în teatru, dar şi unele consacrate. „Nu tot ce apare aici este teatru-surpriză. Sînt regizori care au o vîrstă mai înaintată, cum este […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12883 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }