IOAN PETRU CULIANU: Patania soarecelui. Interviu cu Gianpaolo ROMANATO

„Un oarecare soarece descopera, nu se stie de ce si cum, ca el nu este, de fapt, soarece. Mai mult, el descopera ca este o pisica, dar se abtine sa manince soareci pentru a nu le dezvalui lor acest secret. Se intimpla insa ca acest soarece, care are caracteristicile fizice ale unui soarece, dar care descopera ca in esenta este o pisica, sa intilneasca o pisica adevarata, care vrea sa-l manince. Soarecele ii spune ca asta este imposibil, pentru ca el insusi este o pisica, or, pisicile nu maninca pisici. La care, desigur, pisica suride si vrea sa-l inghita. Atunci soarecele se arunca in canal si se ineaca. Pisica intinde dupa el o labuta, ca sa-l recupereze, il adulmeca si descopera ca gustul sau este acru, de aceea abandoneaza soarecele mort in lada de gunoi. Parabola continua astfel: sinuciderea soarecelui a avut succes deoarece pisica nu l-a mincat. Daca pisica nu l-a mincat inseamna ca nu era un soarece. Si daca nu era un soarece, putea fi orice altceva, deci chiar si o pisica. Soarecele a demonstrat, asadar, ca nu este un soarece. Dar pisica se retrase intr-un colt sforaind, fericita in visurile sale. Aceasta enorma capacitate estetica a pisicii […]