Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Ion Caramitru şi procesul comunismului
- 13-03-2015
- Nr. 763
-
Ana BLANDIANA
- Focus
- 4 Comentarii
Mi-a plăcut felul în care – puţin mîndru şi puţin ironic – Ion Caramitru mi-a spus, la premiera spectacolului 20 de ani în Siberia: „Noi am inaugurat procesul comunismului“. Transpunerea cutremurătoarelor amintiri ale Aniţei Nandriş într-un one-woman show (interpretă Amalia Ciolan) punea, pur şi simplu, scena Teatrului Naţional la dispoziţia întîmplărilor desfăşurate pe scena istoriei, ceea ce aproape excludea problema artei, în sens de căutare a frumuseţii, rămînînd, obsedantă, doar căutarea mijloacelor de transmitere a unor adevăruri incredibile, intense pînă la lacrimă. Am încercat să-mi imaginez cum ar putea arăta acest spectacol cu un singur personaj, aproape desprins de condiţionări materiale, pe podiumul din celularul Memorialului de la Sighet, şi am reuşit: ar fi ca o victorie în cadrul căreia istoria ar fi înfrîntă şi transfigurată prin artă. În această stare de spirit, am aflat, după spectacol, că în ciclul „Procesul comunismului“ se mai joacă o piesă pusă în scenă chiar de Caramitru, o comedie: Dumnezeu se îmbracă de la second-hand, avînd ca autor un nume pe care nu-l mai auzisem. Ideea că procesul comunismului poate cuprinde comedii m-a frapat şi m-a făcut curioasă, cu atît mai mult cu cît presupuneam că e opera unui tînăr, aparţinînd generaţiei pentru […]
„Transpunerea cutremurătoarelor amintiri ale Aniţei Nandriş într-un one-woman show (interpretă Amalia Ciolan)” chiar a fost prezentată la Sighet, dar, e drept, nu la Memorial, ci în cadrul celei de-a 40-a ediţii a Festivalului internaţional de poezie (2013). Vibraţiile fiinţei care, într-adevăr, m-au cutremurat nu numai pe mine atunci, încă nu s-au stins.
D-na Amalia Cioran binemerită recunoştinţă! Pe lîngă recunoaştere profesională.
Multe personalitati de origine aromana sunt parte din cultura si simtirea romaneasca si le iubim , ca merita , cu bunele si relele lor.Cum ar fi teatrul fara Caragiale , desi spre sfarsitul vietii s-a cam suparat , nu pe romani , ci pe Miticii damboviteni , parasindu-ne departe de tara? Oare D-na Ileana Vulpescu nu poate fi printre personalitatile culturale care , cu multa blandete , aduce margaritare de rostire romaneasca , de civilizatie perena , de bun simt?Dintre candidatii de mare valoare care vor sa „bata” suta de ani nu ne place Dl. Neagu Djuvara?Si intrebarile pot continua .
In legatura cu Dl. Ion Caramitru faceam doar o mica observatie. Chestia legat de condamnarea comunismului cred ca este incheita definitiv. Nimic nu poate egala „obiectivitatea” raportului intocmit de comisia condusa de Dl. V.Tismaneanu la initiativa celui mai anticomunist dintre anticomunisti -Dl. Basescu Traian , un adevarat Everest in materie (asta pana nu ma contrazic procurorii).
Ca unii „truditori” sunt de stanga , altii de dreapta pare a fi in firescul lucrurilor. Contelui L.N.Tolstoi nu-i era rusine sa tina coarnele plugului in mainile obisnuite si cu pana , dar si cu uneltele gospodaresti , plus ca mai gasea timp sa arate unor mucosi desculti cum sa-si caligrafieze numele.Toate bune! Sunteti in gand cu mine.
@van kiparos
acel ”van” (care se vrea, probabil, nobiliar) din numele sub care semnați nu mă ajută să găsesc o formulă potrivită de adresare, astfel încît vă întreb direct: ați văzut spectacolul de la Teatrul Național și merg și mai departe, curios fiind, cîte spectacole ați văzut cu Ion Caramitru? despre ideea surprinsă și pe care se bazează scenariul, nu prea amintiți, așa cum vă feriți să vă referiți la prezentarea interesantă și incitantă ca o invitație greu de refuzat din textul Doamnei Anei Blandiana; despre cum au fost denaturate acele cuvinte rostite în celebrul Studio 4 din TVR, cei doi domni – Caramitru și Dinescu- au obosit să explice (și eu la fel, să ascult), poate știu mai bine domnii Tatulici și … alții; despre fantasmagorica implicare a domnului Caramitru în barbaria de la BCU, poate aveți dumneavoastră dovezi, dar eu aștept date și dovezi noi și credibile din dosarul Revoluției; cît despre procesul comunismului, îl aștept nu ca pe un simulacru, deși ceea ce se derulează acum, zi de zi, mie mi se pare o metamorfozare cu un preț nepermis de dureros, în capitalism sălbatec sub oblăduirea celui de rubedenii de toate culorile și sub toate siglele
nu va grăbiți să ma acuzați pe nedrept, pentru că oricît de mult admir scrisul domnilor Pleșu, Patapievici, A Cornea (și cam atît de pe acolo) eu mă declar, fără teamă, un truditor de stînga
I.Caramitru , poate oarecum in intrecere la achizitii si preocupari cu dl. Manolescu , si actor si presedinte si manager si om politic si Fat Frumos etc, etc.Daca la TCM unii actori isi amintesc cate o scena memorabila legata de film am si eu – Ghitza Papuc – scena mea memorabila. Ma refer la admirabilul si patrioticul indemn dim ’89 al d-lui Caramitru adresat poetului mosier cu taraf la masa de pranz :”Mircea , fa-te ca lucrezi!”. Poate ca ar mai fi de amintit si scenele de razbel , tot din ’89 , in care I.C. , cu un ochi ager si voce patrunzatoare dirija tirul catre Biblioteca Centrala , sa faca praf teroristii , care parca nu s-au prea scos la lumina , dar bilioteca a ars . Bine ca s-a intamplat asta , ca erau niste „vechituri de manuscrise ” care erau cam in stare de degradare , plus ca unii autori erau si ei cam „anacronici „.