Istoria ca istorie intelectuala

Din nefericire, numarul istoricilor-filozofi asemenea lui Victor Neumann este inca mic, mult prea mic in peisajul cultural-istoric romanesc actual, caruia confruntarea profunda, reflexiva, critica cu trecutul ii este imperios necesara in vederea insanatosirii climatului spiritual de la noi, atit de lenta si de ezitanta de-a lungul unor coordonate esentiale ale reconfigurarii europenitatii noastre. Una dintre premizele prezente explicit in insasi substanta celor noua studii ale volumului Ideologie si fantasmagorie: Perspective comparative asupra istoriei gindirii politice in Europa Est-Centrala (Editura Polirom, 2001), studii unificate nu tematic, ci filozofico-metodologic, este aceea ca istoria ofera cele mai fecunde intelesuri atunci cind este privita ca istorie a ideilor. Evenimentele semnificative in planul unei istorii atent reconstruite (gravitind in jurul unor concepte precum cel de modernitate, modernizare, model cultural, constiinta colectiva, etnonationalism, etnoculturalism) de autorul atit de bine primitei Tentatii a lui Homo Europaeus de la inceputul anilor ’90 ne sint prezentate critic, ca expresii exterioare ale gindurilor, ideilor, Weltanschauunguri-lor – intrate adesea in coliziune cu perspective ori viziuni identitare concurente – in componenta carora ponderea prejudecatilor, cliseelor ori emotiilor colective ale agentilor istorici atinge adesea proportii nefaste. Astfel configurata, istoria implica un liant spiritual intre indivizi, reamintindu-ne de constatarea lui Raymond Aron ca istoria […]