Istoria ca „locuri ale memoriei“

Dupa doua intilniri in cadrul carora s-a discutat/disputat conceptul de „anarhetip“ (lansat de Corin Braga) si o a treia in care, in urma dezbaterilor, termenii de „contrareeducare“ si „contraspalare a creierului“ (propusi de Ruxandra Cesereanu in directia unei terapii postcomuniste) au fost inlocuiti cu acela de „deprogramare a creierului“, la inceputul lui aprilie Centrul de Cercetare a Imaginarului din Cluj s-a intrunit pentru o masa rotunda in jurul unei investigatii teoretice a lui Ovidiu Pecican asupra „locurilor memoriei“. Sintagma, avind la baza o idee lansata de istoriografia franceza (Pierre Nora), ar cuprinde „toposurile – nume, obiecte si chiar locuri propriu-zise – care marcheaza hartile invizibile ale imaginarului unei colectivitati“ si s-ar putea ilustra, la noi, prin exemple ca: Bula, mamaliga si sarmalele, Miorita, 23 August, 1 Decembrie etc., exemple a caror inventariere poate sta la baza unor posibile „harti psihologice ale trecutului“ – provocatoare, desigur, insa de o relevanta surprinzatoare. Dupa opinia Sandei Cordos, textul lui Ovidiu Pecican ar produce „o extindere substantiala a intelegerii istoriei“, atit spatial, prin largirea cadrelor acestei discipline pina la a prelua, alaturi de evenimentele majore, si faptele marunte, cit si temporal, fiindca „istoria sintem noi“, iar clipa prezenta ar putea intra, la rindul ei, […]