Istoria ca miza perpetua

Sapte motive pentru o speranta

  • Recomandă articolul
Ati propus ca tema a acestei prelegeri un subiect care m-a lasat, initial, cu desavirsire surprins: Cum ar trebui sa predam istoria in Romania1. Surprins, pentru ca titlul acesta trimite si la dorinta noastra, legitima, de a ne ameliora demersul educational, dar si la o dimensiune prospectiva care imi lipseste – si cred ca nu numai mie, ci si dvs., ca profesori de istorie ce sintem. Nu stiu cum va fi miine (adica peste un deceniu-doua) predata istoria in aceasta tara; am ceva banuieli, ceva temeri, ceva sperante – dar nu mult mai mult de-atit. De regula, profesionistii istoriei au suficiente probleme cu trecutul. Ma intreb in ce masura, cu ce drept si cu ce expertiza s-ar putea ei pronunta despre viitor, oricit de tentant ar fi acest lucru. Apoi, sint surprins pentru ca, in masura in care voi oferi un raspuns acestei intrebari generice, s-ar presupune ca fac parte dintre cei care stiu cum ar trebui predata istoria in viitor. Nu stiu sau, in nici un caz, nu mai bine decit cea mai mare parte dintre dvs., care de asemenea predati istoria in scoli, licee sau facultati. Dar provocarea trebuie onorata si, in consecinta, va voi spune ca am […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12882 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }