Istoria din cutia de pantofi

Nenorocirea a venit în miezul verii din anul 1739, mai exact pe 21- 22 iulie, pe cînd cătanele sub conducerea directă a drăguţului de împărat Carol al VI-lea au fost înfrînte nu departe de Belgrad, de către spahiii şi ienicerii padişahului, în bătălia de la Krotzka, numită, în limba rascienilor sîrbi, Grocka. A fost jale, necaz şi multă amărăciune la Curtea imperială şi la Camera Aulică. Paie pe foc mai punea şi retorica  otomanilor, care se împăunau prin tratatele victorioase cu vorbe goale care nu erau deloc balsam pe rană. „Slavă lui Allah“, ziceau păgînii, „care, atunci cînd i-a cinstit pe suveranii Islamului, l-a făcut sultan pe cel mai vrednic dintre sultani, suveran măreţ şi onorat, stăpînul lumii drepte, luptător pentru credinţă, veşnic victorios şi glorios, sabia lumii şi a credinţei, sultanul lumii islamice şi al musulmanilor, însufleţitorul dreptăţii în cele două lumi […, cel care îi pedepseşte pe răufăcători şi pe uneltitori, moştenitorul suveranilor arabi şi persani şi turci, cuceritor de ţinuturi şi de ţări şi de cetăţi, cel care îi înfrînează pe tirani şi pe răzvrătiţi şi pe necredincioşi, Alexandru (Iskender) al timpului, cel care face să se menţină tradiţia profetului (sunnet) şi tot ce este obligatoriu, preaînaltul […]