ISTORIA DIN CUTIA DE PANTOFI. De la maler la zugrav

Mare agitaţie la un un deceniu după Revoluţia din 1848 prin oraş! Vin şi pleacă pictori; pare puţin de luat în seamă o asemenea îndeletnicire într-o lume care iubea mai presus de orice goblenurile, apoi cusăturile din aţă colorată care o înfăţişau pe Maica Domnului cu un text nemţesc dedesubt. Sau o carafă cu un pahar, un îngeraş ca un broscoi, litografii cu mănăstirea franciscană Maria Radna sau cu sfîntul Johan Nepomuk, patronul Banatului, premărit în limba bulgarilor catolici din Beşenova şi Vinga. Cu toate acestea găsesc o sumedenie de semnale prin marea de fişe prelucrate prin ani de doamna bibliotecar Deleanu cum că pictorii există în Timişoara prin veacul al XIX-lea, ba mai mult, nu numai că există dar sînt mulţi, spre exemplu la hotelul La păunul de aur  este „găzduit David Klem care se declară pictor venind din Arad“ (7154, Tmsw Ztg 1858:213). La un alt hotel, ce se numeşte Trompeter , „poposeste venind din Vrsac A. Zemplenea, pictor“ (în Tmsw Ztg 1858:218, fişa 7174). Prin oraş, „un functionar cu formaţie academică artistică dă lecţii de pictură: peisaj, portret, natura moartă şi flori la casa elevului sau nu“ – Tmsw Ztg 1858:232, fişa 7222). Tot prin urbe se […]