ISTORIA DIN CUTIA DE PANTOFI. Era la un an după al doilea asediu al Vienei

Pe vremea ocupaţiei otomane, în anul 1550 se petrece nepetrecutul, vorba locului: sîntem la Radna, nu departe de umbra întremătoare a stejarilor de pe dealurile Văii Mari şi a Văii Moratului unde locuiesc în postmodernitate ţigani culegători de bureţi de pădure, era pe atunci arşiţa verii şi de aceea era bine să ajungi acolo la umbră. Asta mai ales dacă eşti împovărat cu harnaşament, cu platoşa cu armură, cu casca sub formă de ou ce se zice baydah în limba turcă, adăugaţi platoşa cu lamele subţiri sau cu lanţuguri împletite cu pricepere de meşterii persani pe nume dir, puneţi tot acolo la socoteală şi  pieptarul din piele şi zale de-i zice jawshan.  Cu toate acestea urcă dealul spre mănăstire Mehmet Pascha. Povestea este un amestec de mirare omenească şi violenţă de cătană cuceritoare: „In anul 1550 Mehmet Pascha a cucerit I.ipova şi a găsit în biserica cetăţii şi un instrument cu «multe tuburi sclipitoare». Neştiind ce este, l-a rugat pe preotul franciscan să-i cînte ceva, ceea ce i-a plăcut foarte mult ofiţerului turc. Guardianul franciscan Franciscus Szegedi trebuia să-i explice cum funcţionează acest instrument, ceea ce l-a entuziasmat foarte mult. Totuşi, neputând sa-i dea aur si argint, Mehmet Pascha a […]