ISTORIA DIN CUTIA DE PANTOFI. În grădina de vară a oraşului

Te miri de unde răsar afacerile. Fişa 7755  ne dă ştire despre faptul că „domnul Joseph Gabriel, decanul catedralei romano-catolice, face cunoscut că în şedinţa  sa din 5 XI  1859 capitlul catedralei a hotărît să arendeze prin licitaţie dreptul de cîrciumărit ptr. vin, bere şi rachiu în localităţile capitulare Saagh (Şag) şi Paracz. – În Tmsw Ztg., 1859:261“. Între timp, alţii se ard cu acelaşi bussines, aşa cum dovedeşte şedinţa Consiliului Comunal din 27 XI 1859 care ia în discuţie, printre altele, „Cererea lui Peter Reiter ptr. iertarea arendei ptr. dreptul de cîrciumărit personal, solicitantul nefolosindu-l şi sărăcind. Se aprobă“.(fişa 7816). Între timp, în oraş se organizează „diferite  baluri şi serate la grădini de vară“ (fişa 7816).   Peste ani şi grădinile de vară dobîndesc un indimenticabil specific într-un zeitgeist pe care îl surprinde I. D. Sârbu cu aplicaţie de entomolog pasionat. Grădina de vară a anilor ceauşişti poate fi (de ce nu?) „cochetă“, poate avea pe jos un reuşit „pietriş de calcar mărunt“, mai are şi „cîţiva plopi încă neconvinşi“ (să nu mă întrebaţi ce ar putea fi asta, ce anume ar fi să fie aceşti plopi „încă neconvinşi“ – o metaforă a unei exasperări sublimate). Tot acolo, în […]