ISTORIA DIN CUTIA DE PANTOFI. L-au fript cu fierul

ON-LINE Ceea ce doreşte împărăteasa Maria Tereza în privinţa evreilor bănăţeni e ca şi cînd ţi-ai dori să opreşti prin edict imperial ploaia sau să porunceşti în numele înaltei demnităţi a tronului să se oprească soarele din drum. Evreul rătăcitor este peste tot: în 1547 Sfinţiei Sale Paulus de Eitzen, doctor în Sfintele Scripturi şi episcop de Schlesswig, i-a fost dat să-l vadă într-o biserică din Hamburg. L-a recunoscut după hainele zdrenţăroase, pantofii rupţi şi stîlciaţi, părul lung, căzut pe umeri. Jidovul i-a povestit Excelenţei Sale că rătăceşte de pe vremea Răstignirii. Avocatul Rodolphe Bouthrays scrie la anul 1610 în pagina 172 a lucrării De rebus in Gallia et pene toto orbis că acelaşi ar fi ajuns prin Hamburg în anul 1564, după şaptesprezece ani de cînd l-a întîlnit Excelenţa Sa episcopul Paulus de Eitzen (Edgar Quinet, Ahasverus, 1843).  Altă istorie susţine că printre tinerii din Leyda se afla unul care se numea Jean, sau Johan, şi care nu era altul decît Ahasverus. A murit în chinuri după Rebeliunea din cetatea Münster,  ars cu fier înroşit şi înjunghiat cu metodă ca să nu moară pe loc. Chinurile de pe scena din piaţa centrală aveau rostul să le scoată din cap […]