ISTORIA DIN CUTIA DE PANTOFI. La oile noastre

Nu ştim, şi probabil nu vom şti vreodată anumite realităţi pe care ni le înfăţişează documentele istorice. În fişa  3581, sîntem anunţaţi că „în casa nr.24 din Cetate la et. I se vînd la licitaţie paturi, mobile, sticlărie, porţelanuri etc“. ( în Tmsw. Hg.1856;206). De ce se ţine licitaţia, cine şi ce destine se ascund în spatele acestei întîmplări: poate fi un deces, o moştenire, un faliment tragic, urmarea unei escrocherii sau  o tragedie de felul ăsteia care i s-a întîmplat vecinului de la patru, din blocul nostru, care a venit acasă de la serviciu la o oră nepotrivită, să fi fost cel mult ora 11 dimineaţa, nu mai devreme; a intrat nepăsător în apartament, ba chiar, am putea spune, puţin plictisit; starea i se va risipi degrabă cînd va da cu ochii de soţie şi amant în patul conjugal.   Totul s-a spulberat şi au intrat la licitaţie, vorba anunţului: „paturi, mobile, sticlărie, porţelanuri, etc.“. După cum ne dă asigurări competente istoricul Lucian Boia, istoria este o îndeletnicire a imaginarului. Cred tot mai mult că aşa este, pe măsură ce scormonesc prin fişele îngălbenite de cele cîteva decenii cîte s-au scurs din momentul redactării lor. Totul este amestecat cu […]