ISTORIA DIN CUTIA DE PANTOFI. Nu va fi mai rău, dar nici bine nu putea fi

ON-LINE N-aş vrea, Doamne fereşte, să fiu cîrcotaş, nici intrigant şi cu atît mai puţin rău intenţionat, dar nu mă pot stăpîni să nu remarc faptul că imediat ce s-au arătat trupele sovietice prin preajma Timişoarei, imediat după ce primele cazărmi s-au umplut cu soldaţi şi ofiţeri ruşi, imediat ce poligoanele de tragere speciale s-au populat cu tancurile T 34 ale diviziei mecanizate sovietice, evreii ortodocşi din Fabric, cei care ţineau la perciuni şi la aprinderea la timp a lumînărelelor de Hanuca, erau sceptici. Credeau în dictatura care va veni şi va fi mai aproape ca nicicînd de cea de care tocmai scăpaseră. Aşadar ortodocşii din sinagogi nu îşi făceau mari iluzii. Reformişti neologi în schimb erau altfel, în fond cîştigaseră confruntarea cu întunericul lagărelor naziste şi cu pucioasa infernală a iadului deportărilor, mai rău nu putea fi. E adevărat, ziceau ortodocşii, că nu va fi mai rău, dar nici bine nu putea fi dacă se întindea peste lume ursuzenia secularistă cu de-a sila în care nu puteau fi aprinse lumînărelele cînd venea vremea lor. În vremea aceea iluzia şi eroarea făceau parte din jocul cinic al istoriei. Junele, pe atunci, prim-rabin al Timişoarei, dr. Ernst Neumann „întîlnise un ofiţer […]