ISTORIA DIN CUTIA DE PANTOFI. Stocul de cărţi de joc

Anunţul prăvăliei „M.S. Magyar-Cetate str. Hauptwachgasse, 66 şi ½“ (fişa 3629)  referitor la „soldarea stocului de cărţi de joc“ este corect din punct de vedere semantic. Cuvîntul provine din franceză şi înseamnă exact ceea ce au dat spre publicat proprietarii magazinului din Cetate, strada  Hauptwachgasse: solder – a lichida un stoc. Trebuie să ne imaginăm că la mijlocul veacului al XIX-lea jocul de cărţi era ceva asemănător nebuniei de astăzi denumite gambling. Casinouri cu maşinăriile electronice nichelate, lume elegantă şi vicioasă, bani şi cupoane, totul s-a născut din cărţile de joc. În Principate jocul de cărţi stîrneşte pasiuni aprige şi un lexic cvasinecunoscut. Cămăraşul Stamate Birlic din romanul lui Nicolae Filimon despre ciocoi vorbeşte o limbă aiuritoare în vreme ce, vorba autorului, „manevrează“ un pachet de cărţi: „Facem un otuzbir de englingea pînă se va găti masa?“. Răspunsul este pe măsură: „Mai bine o panţarolă, arhon cămăraşe, răspunse Dimache Pingelescu, scoţînd o punguliţă cu mahmudele din buzunarul de jos al antereului“. (Filimon, Opere, II, 101) Dincolo de lexic avem şi alte cele greu de adus în pagină: intuiţii vagi,  spaime, temele mari ale misterelor, o indicibilă ameninţare de tradiţie medievală se adaugă păcatului care pluteşte uşor şi greu de băgat […]