ISTORIA DIN CUTIA DE PANTOFI. Toccata şi fuga în re minor l-au învăluit pe Mehmet

Documentele vremii spun că decizia sultanală a venit în septembrie, în defileul Mureşului,  sus pe dealul pe care se află cetatea Şoimoşului, cu garnizoana şi cu balconul reginei. Locul oferă o privelişte romantică: adăugaţi verdele pădurilor, galbenul frunzelor, pajiştile coamelor munţilor Zarandului dinspre Cladova. Stăm şi gîndim că priveliştea o fi furat preţ de o clipă atenţia reginei Isabela a Ungariei surghiunită de puterea Istanbului în locurile acelea mai degrabă pustii. Poate da, poate nu! E departe de noi totul ca să mai putem spune ceva sigur! Mehmet Pascha pipăie peste exact şaptesprezece ani tuburile orgăi, se minunează de aspectul ei – instrumentul născocit de Satan întru cinstirea lui Dumnezeu, i-a spus cineva. Toccata şi fuga în re minor l-au învăluit pe Mehmet aşa cum era: călare pe cal, cu platoşa, cu turbanul, cu platoşa de-i zice dir, cu pieptarul jawshan din piele şi fier. Chiar dacă pe acele vremuri nu era născut nici Bach şi nici minunea în re minor, asta nu înseamnă că noi, cei de azi, nu ne putem învălui în voaluri de trăiri pe ritm de toccata şi fuga. Pipăie Pascha Mehmet, după spusa organistului doctor Franz Metz,  instrumentul cu „multe tuburi sclipitoare“. Mai mult încă: […]