ISTORIA DIN CUTIA DE PANTOFI. Topoi ai locuirii şi ai vrajei denominative

Din vremurile otomane timişorene, e greu de găsit meserii legate de un anume destin cu identitate clară… Unul dintre ele este cel al arhitectului-şef al oraşului. Se numeşte Radogna Meimar şi a trăit la sfîrşitul anilor 1690. Identific pe Internet, într-un site de informaţii turistice, că „Radonia (Radogna) este un nume slav, din familia de nume Radu, Rado, Raduiev;  mimar înseamnă arhitect pe turceşte“ (www. timisoara-info.ro). De unde informaţia, nu se spune. Caut şi în cutia mea de pantofi să văd dacă este cumva prezent în presa istorică. Nu este prezent. Dau de urmele lui Radogna Meimar pe marginea unei hărţi publicate de Mihai Opriş într-un studiu esenţial pentru istoria urbanismului timişorean (arhitect Mihai Opriş, Timişoara, Mică monografie urbanistică, Editura Tehnică, Bucureşti, 1987). Iată textul explicativ al hărţii arhitectului Radogna Meimar în redactarea şi identificarea lui Mihai Opriş: „1. Cetatea Interioară; 2. Poarta Nouă; 3. Bastionul Cetăţii Interioare; 4. lacul (mlaştina); 5. Poarta Turnului Sîngeriu; 6- Bastionul Turnului Sîngeriu (deşi puţin probabil, este posibil să fi fost amplasat aici, şi nu aproape de Castel, Turnul Apei); 7. Bastionul Ienicerilor; 8. Poarta Cocoşului (Oros Capisi); 9. Casa Paşei; 10- Bastionul Spahiilor; 11. Giamia Ali Bei; 12. Mahalaua Latină; 13. Giamia Mare; […]