Istoria, istoria… (II)

Dar iata ca sosira si tezele din iulie 1971, sfirsitul abrupt al „liberalizarii“. De data aceasta, am fost eu cel care s-a inselat. Imi amintesc ca eram in examen de admitere si corectam teze, impreuna cu Matei, cind au aparut noile „indicatii“. Eu le-am crezut doar un foc de paie, Matei devenise brusc pesimist, teribil de pesimist, spunind mereu ca „totul s-a terminat!“. Ne intilneam dimineata in sala corectarilor, el lucra vreo doua ore, apoi, cu nerabdare anxioasa, ma lua si plecam sa bem bere la restaurantul „Berlin“. Veneau acolo, la prinz, si Nego, si Ion Vianu, si, putin mai tirziu, Mircea Martin. Nego era la fel de pesimist ca Matei, Ion parea mai calm, Mircea oscila intre extreme. Nu voi uita niciodata disperarea usor alcoolizata a prietenilor mei care mi se parea ca exagereaza. Era foarte cald, terminarea corectarii a fost un adevarat chin, Matei nu mai avea rabdare de nimic. Am plecat apoi cu totii la mare, la 2 Mai, si acolo au inceput sa circule toate zvonurile cu privire la surubul care se stringea. Intr-adevar, surubul incepuse sa se stringa si s-a tot strins pina in ’89…, cu mici perioade de vaga relaxare, mai ales in cazuri […]