Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Iti trebuie curaj ca sa spui adevarul?
- 13-09-2007
- Nr. 389
-
Ovidiu ŞIMONCA
- Editorial
- 5 Comentarii
Discutam zilele trecute cu un colaborator important al revistei noastre despre ce inseamna onestitate in jurnalismul cultural si in critica literara. El era de parere ca furtunile, in lumea culturala, s-au mai calmat fata de anii trecuti, ca a cultiva opinii diverse nu e neaparat un gest de curaj, ci o realitate intrinseca unei culturi care se maturizeaza. Desi avea numeroase exemple contrare, colaboratorul nostru era de parere ca poti sa evoluezi in limite rezonabile: respectul pentru meserie presupune sa poti discuta necomplexat si neinhibat despre orice carte care apare in spatiul literelor romanesti. Si totusi, e nevoie de curaj, a fost o concluzie la care am ajuns amindoi. in general, conformismele, o anumita presiune, anumite legaturi (nu le-as numi complicitati, mai degraba ar fi vorba de un paienjenis de relatii care iti blocheaza spiritul critic) au darul sa blocheze o judecata dreapta, nepartinitoare, cumpanita si argumentata. in general, lumea ia foc foarte usor, se simte lezata si atacata in „amorul propriu“. E si cazul cronicilor la carti, dar si atunci cind discuti despre spectacole de opera sau de teatru, cind te referi la filme sau expozitii. Nimeni nu vrea sa accepte ca problema nu este la criticii care iau […]
Curajul in aflarea adevarului e necesar atit celui care scrie (emite o opinie), cit si aceluia care citeste. Desigur, unele adevaruri dor, altele mingiie. Dar certamente lucrurile se limpezesc daca atit emitatorul cit si receptorul unor adevaruri se pot raporta la Adevarul unic, acela care transcende conjuncturalul, vizind eternul – propriu divinitatii. Vreau sa spun ca daca in relatia dintre cei care (isi) comunica opinii nu intervine si Dumnezeu, ca instanta la care se raporteaza crestinul autentic in fiecare clipa a vietii sale, riscurile ca diavolul sa acapareze si sa deturneze demersul sint foarte mari. Mai simplu spus, daca atunci cind scrii/citesti nu incepi prin a te intreba la ce bun sau ce folos dobindesti (in sens duhovnicesc) scriind/citind, ai mari sanse de a-ti irosi timpul, de a (te) supara ori a (te) enerva, facind cheful celui rau… E cutremurator gindul ca vei da socoteala pentru fiecare vorba ori slova comisa in viata! Dar aceasta doar marile spirite par a o asuma…
E aberant ce scrii si ar trebui sa te culci. Bai, Alina, ce ti-a placut in „Aripa dreapta”? Du-te la filmul lui Mungiu si ai sa vezi acolo e inseamna viata si moartea in timpul lui Ceausescu. Mungiu e formidabil, Cartarescu e plicticos si urechist – el n-a trait dramele de atunci, l-a tinut Manolescu in brate pina in 1989, iar acum il tine pe genunchi, ca pe un copil retardat, Liiceanu. Amindoi se pling de conspiratii, dar cine sint cei mai bogati intelectuali romani? Cartarescu si Liiceanu! Pe prostia si tacerea noastra ei se imbogatesc.
Cartarescu e genial, iar voi sinteti niste frustrati. E genial! Sinteti contemporani cu cel mai mare prozator roman al tuturor timpurilor si voi stati ca blegii. Rusine! Cartarescu este un Mutu al literaturii romane! Mindriti-va cu el, faceti multe interviuri, invitati-l sa scrie permament in „Observator cultural”, comentati-i toate cartile. Cine e Bianca Burta-Cernat pe linga Cartarescu? NICIODATA fatuca asta n-ar mai trebui sa scrie in NICI o revista; e un monument de rautate.
Trebuie sa inceteze laudele desantate si pupincurismele. Mircea Cartarescu e un autor care a ratat, a gafat, a vulgarizat, a folclorizat si a uitat sa scrie normal. „Aripa dreapta” e cel mai mare esec al lui Cartarescu. Autorul abia mai poate sa scrie editoriale – altceva nu stie – si acelea foarte, foarte slabe, pe linia pro-Basescu, hotarita de Liiceanu pentru toti autorii Humanitas.
Fiti mai direct, domnule Simonca! Ati primit reprosuri dupa grupajul de saptamina trecuta de la cei care il pupa in fund zi si noapte pe Cartarescu? V-a amenintat Liiceanu? V-a facut din deget Pirvuleasca? V-a dat un pumn in mecla lingaiul de Marius Chivu? V-a speriat Dan C., jalnicul critic care face liste cu toti cei care cuteaza sa se atinga de Uriasul Cartarescu?
E normal sa fiti independenti! Nu va fie frica! Eu n-am putut sa citesc „Aripa dreapta” – de fiecare data adormeam cu cartea in mina si ma impungeau in vis „fractaliile” lui Cartarescu! Tineti-o tot asa!
Meritati felicitari: si dvs., si Adina Dinitoiu, si Bianca Burta-Cernat (mai putin eleva constiincioasa si insipida Delia Ungureanu). N-aveti de ce sa va intimidati! E o „cadere”, cum bine a demonstrat-o Bianca Burta-Cernat! Si ce bine ca ati spus de vulgaritate! Cunosc multe persoane care s-au bucurat de articolele voastre asa ca nu va faceti griji. Cartarescu merita capacit.