Jale la bacalaureat

Cred că cel mai bun început pentru un articol despre examenul de bacalaureat din 2010 ar fi un citat din Titu Maiorescu, faimosul paragraf despre inutilitatea formelor fără fond, dar probabil că aş fi acuzată de ameninţare la adresa siguranţei naţionale… Aşa că nota va fi una constatativă, cu vagi mărci argumentative şi în trendul neodemocratic – premisa o reprezintă adevărul incontestabil că bacalaureatul şi, implicit, orice instituţie educaţională au devenit forme de protecţie socială. Nivel scăzut al expectanţelor În primul rînd, deşi, în fiecare an, spun acest lucru, subiectele de la proba scrisă de Limba şi literatura română sînt de-a dreptul ruşinoase. La partea I, elevii au avut un text la prima vedere – în sfîrşit, ar zice unii profesori uşuraţi –, dar, surpriză, şapte dintre cei nouă itemi erau de identificare. Absolventului de clasa a XII-a i se cer competenţe de-a dreptul ridicole, precum să menţioneze două sinonime, să explice rolul unei virgule, să construiască un enunţ care să aibă o expresie cu termenul „ochi“, să transcrie două structuri care reprezintă mărci ale adresării directe, să transcrie o replică prin care se evidenţiază comicul de limbaj şi să prezinte (!!!) tema textului. Singurii itemi relativ deschişi erau comentarea, […]