JAZZ. Fascinaţia virtuozităţii

  • Recomandă articolul
M-am întrebat dacă e cazul să mai scriu şi eu o cronică la acest concert, pentru că obişnuiesc să scriu despre jazz şi, mai ales, despre concerte de calitate. Acesta a fost într-un fel un concert de calitate, dar nu de jazz. De aici, evident, dilema şi dezamăgirea mea. Eram suspicios şi înainte de acest concert. Vezi Observator cultural nr. 180 din 28 august-3 septembrie, unde îmi exprimam nedumerirea că pe afiş nu apare componenţa formaţiei, formula cu care Al Di Meola vine-revine la Bucureşti. Acum, după, îmi explic şi de ce pe afiş nu apărea nici măcar genericul proiectului actual, adică New World Sinfonia, ci doar numele artistului, al protagonistului. În acest mod, organizatorii turneului şi ai concertului puteau miza pe obţinerea succesului de public. Cu alte cuvinte, faima interpretului, rezonanţa numelui său ar fi suficiente pentru a umple Sala Palatului. În principiu, calculul organizatorilor respectivi s-a dovedit bun. Fanii jazzului erau prea puţini ca să mai conteze în această ecuaţie, importanţi erau numeroşii chitarişti, folkişti şi optimişti, care au venit şi au plecat mulţumiţi!   Înainte de a scrie aceste rînduri, mi-am recitit cronica primului concert Al Di Meola la Bucureşti, World Sinfonia, în anul 2000, intitulată „Un […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12883 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }