JAZZ. „Publicul ne schimbă în fiecare seară într-un mod aproape mistic“

Este ora trei. Proba de sunet s-a terminat și eu încă nu știu dacă o să fac interviul cu Avishai Cohen. Acum vreo trei săptămîni, Ray, managerul său, îmi spunea că nu-mi poate confirma nimic, „We have a crazy schedule, you know“. Acum vreo trei ore: „Hang around and we’ll see“. Mă învîrt în jurul scenei cam fără rost, avînd grijă să mă plasez, pe cît posibil, în raza lor vizuală.  La trei jumate, Ray vine la boxa jurnaliștilor și-mi cere să-i arăt textul. Mi-l dă înapoi și-mi spune: „Ai o jumătate de oră, și nu-l întreba dacă mai exersează“. Ba uite c-o să-l întreb. În drum spre sala restaurant, Avishai îmi spune că-i e foame și că vrea o bere. Îi comand o bere și-l conving să mănînce o ciorbă de burtă, în timp ce mă gîndesc cu o mică îngrijorare că n-am mai înregistrat un interviu „pe mîncate“. Pe de altă parte, gîndul că ospătarii de la La Scenă nu sînt cei mai iuți mă face să sper că vom avea mai mult timp. După ce a mîncat ciorba, Avishai cere o țigară de la masa vecină. Fata care-i dă țigara rămîne uluită minute în șir. La patru […]