Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
„Jidanii“, „Ţiganii“ şi Academia Română
- 19-08-2011
- Nr. 588
-
Radu IOANID
- Actualitate
- 31 Comentarii
Dicţionarul Explicativ al Limbii Române (DEX), ediţia 2009, publicat de Academia Română –„simbol al spiritualităţii, forum al consacrării, spaţiu al cercetării fundamentale“ –, enunţă, ca primă definiţie a termenului de jidan, un substantiv masculin, care ar fi exprimarea familiară a cuvîntului evreu. Aflăm, de asemenea, că termenul familiar desemnează un cuvînt „folosit în vorbirea obişnuită, simplu, fără pretenţii“, fiind utilizat în cadrul unui comportament… „prietenos, apropiat“. Mai aflăm din acelaşi DEX că a treia definiţie a cuvîntului ţigan este „epitet dat unei persoane cu apucături rele“. Aceste două scandaloase definiţii au generat, pe bună dreptate, proteste ale Centrului pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului (MCA) şi ale unor organizaţii de apărare a drepturilor romilor, proteste caracterizate ca fiind legitime de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), organizaţia Guvernului României care monitorizează şi sancţionează cazuri de discriminare care au loc pe teritoriul ţării. Antisemitismul şi rasismul exprimate sub egida Academiei Române merită cîteva observaţii. Cu o şiretenie de gradul doi, unii publicişti au afirmat că s-ar dori scoaterea celor doi termeni din limba română, cînd, de fapt, a fost cerută indicarea clară a conţinutului peiorativ al termenilor sau a unor „definiţii“ ale lor. Distinşii membri ai Academiei au insinuat existenţa unei […]
Le recomand lectura acestui excelent articol semnat de Paul Cernat, «Tertium datur: zona moderată a unei generaţii „extremiste“», din chiar numărul curent al revistei Observator cultural. Ocazie să renunțe pentru un moment măcar la ochelarii de cal și la lipirea de etichete.
http://dev.observatorcultural.ro/Tertium-datur-zona-moderata-a-unei-generatii-extremiste*articleID_25757-articles_details.html
Sa zicem ca ar fi vorba de o disputa stiintifica, al carei motto trebuie sa fie ala din vechime, „fara minie” etc…Atunci ar conta, pentru aflarea adevarului, virsta, etnia, sexul ?Desigur adresam aceste intrebari eterului, si nu persoanelor incapabile sa se ridice in aerul tare al principiilor (care nu stiu nici sa introduca virgulele datatoare de sens intr-o propozitie) si care, cu putin noroc, daca se nasteau la mahala (sau poate tocmai ca vor s-o uite!) se duceau si se defulau intr-o cafteala pe stadion (Steaua-Dinamo, ros-albastri contra ciinii) si lasau in pace bietele forumuri. (Sau, dupa caz, Paris Saint-Germain – Olympique Marseille).
…”dupa ureche, sa zic”, am „reprodus” schimbul de replici respectiv, dat fiind ca nu aveam sub ochi piesa, in romana, in momentul in care mi-a venit chef sa intervin intr-o discutie ridicola, pornita de la premiza ridicola, daca nu chiar insultatoare, a d-lui Ioanid si …ejusdem farinae ca poporul roman ar fi apriori si in majoritate antisemit, sau, daca vreti, antiiudeu, ca sa ajungem la termenul real al imputelor d-lor! Daca sunteti atent, in piesa lui victor Ion Popa „jidan” devine realmente insultator cand i se adauga adjectivul „paduchios”… Nu exista „evreu de onoare”? Poate i s-ar potrivi titlul de „drept intre popoare”, atunci. In ce priveste expresia „sche lo osani goi” era vorba de inlocuirea IN expresia respectiva a termenului „goi” cu termenul „nochi”, „sche lo osani” ramanand neschimbata, cum ziceam, abia acum vreo 2 decenii. Probabil, bazandu-va pe de-online, „gagiu” are conotatiile respective, in ce priveste francezii, ei sunt de parere ca ar insemna doar „ne-tigan”… Si, daca ati avut ocazia sa traiti in contact cu simpatica noastra etnie conlocuitoare, ati fi avut ocazia sa aflati ca termenul n-are nimic de a face cu „iubit/iubita, amant/amanta”, ci este, pur si simplu un termen peiorativ la adresa celorlalti…
1. Bietul Victor Ion Popa, din evreu notoriu din prima postare, decade rau in a doua. Calitatea sa de evreu devine „exagerata” si „chiar neadevarata”; il compensati in schimb cu un premiu de consolare ad-hoc : „evreu de onoare”; singurul mod in care va puteti explica caracterizarea personajul Ianke ca „spiritual, spumos, omenos”etc. O „excelenta marturie de umanitate si interculturalism” cum spuneti in prima postare, opera a unui scriitor roman si i-o luati si pe aceasta. Ca si cum Victor Ion Popa trebuie atribuit evreilor; daca nu prin nastere, atunci macar ca partizan al evreilor, in cuget !, pentru ca altfel cum e de conceput?! Umanismul dezinteresat (pleonasm!) va este suspect, musai sa aiba un dedesubt!
Nu exista „evreu de onoare”, nici o natie nu te face prin apartenenta – de onoare sau de dezonoare, realitatea este ca indivizii isi pot onora natia dar nu si invers. Umanismul scriitorul Victor Ion Popa poate face cinste numai poporului roman.
2. Subiectul discutat – va amintesc ! – nu era nici cenzura, nici literatura romana ci definitia perfida data de dictionar pentru cuvintul „jidan”, definit nu ca pejorativ ci ca termen ‘familiar”! Nimic din ce „discutati” nu are legatura cu definitia in cauza, divagatii inutile.
3. Ca si cum ar fi fost vorba de o comparatie intre DEX si dictionarele altor limbi (de care nu aveti habar); ca si cum culpa definitiei musamalizatoare de rasism din DEX se anuleaza de la sine cu conditia sa gasim in mod simetric cuvinte insultatoare la altii – ati mers cit ati putut de departe sa le gasiti. Dar fara folos: insusi dex-ul online indica „GAGÍU, gagii, s. m. (Arg.) 1. Om, persoană, tip, individ. 2. Iubit, amant” iar pentru „gói (-i), s. m. – Necredincios, din punctul de vedere al evreilor.” Se jigneste cineva ca este iubit, individ sau necredincios pentru evrei ? Ba chiar v-ati ajutat si de site-uri specializate in furnizarea de astfel de marfa: povestea cu inlocuirea pasamite a „expresiei „sche lo osani goi” cu termenul „nochi” ! Grafia este germana, dar intrebarea este cit de multi dintre noi sint constienti ca ‘expresia” a fost inlocuita cu „termenul”, ca sa se poata in fine dormi linistiti.
4. Incerc sa va rezolv dilema „textul citat” care era aproape sa-l coste pe Victor Ion Popa titlul de „evreu de onoare”. Dar inti sint mirat ca „jidan paduchios” este ceea ce ati memorat din toata piesa respectiva („dupa ureche, sa zic”), dupa ce la prima postare m-ati lasat sa cred ca ati dat de expresie intimplator ‘lucrand asupra unei traduceri in germana a excelentei..”. Sa inteleg ca traduceti dupa ureche?
Intelesul lui „jidan paduchios” in discutia dintre cele doua personaje este reproducerea satirica, in oglinda, a limbajului si realitatii antisemite in mijlocul careia traiau.
5. Bucurestenii sint o populatie si nu un popor, iar de sine statator cuvintul nu are nici o conotatie pejorativa oricit de vaga, de aceea este necesara si alipirea lui „imputit” ca poata functiona ca insulta.
Antisemitismul este chiar contextul iar cuvintul apriori nu se potriveste aici la nimic.
6. Antisemitul se lupta astazi numai pentru acoperire. El este intotdeauna ori numai filolog, ori numai literat, de cele mai multe ori filozof dar niciodata antisemit si intodeauna in postura de martir al ingradirii dreptului la expresie .
Jenanta degenerare de la cei ce se mindreau ca ne pot face o tara ca soarele sfint de pe cer.
Încep prin a afirma că, înainte de apariția comunicatului agenției de monitorizare pe care o manevrează în numele principiilor dar mai ales în numele intereselor sale personale, a resentimentelor comunitare, Marco Maximilian Katz, din august 2011, nu am scris sau pronunțat niciodată cuvântul «jidan», nici măcar în familie. Am folosit o variantă, cu un sens arhaic, a cuvântului sub forma «jidov», într-un poem, cu referință la eroul copilăriei mele, Tata, «uriaș ca un jidov».
Să zicem că, de-acum înainte, de câte ori voi resimți nevoia unui pejorativ, dincolo orice determinare alta decât umană, a unui pejorativ transetnic, transexual, transatlantic sau transpacific, fără nici o legătură cu faptul că persoana e un român, un evreu, un ungur, un rus, un geniu sau un idiot, ci doar un soi de neom, cu un comportament social detestabil, lipsit de răspundere și de onoare etc. Acest cuvânt, în această ipoteză, pentru mine nu mai păstrează nici o conotație etnoidentitară. Vechiul sens rămâne în istorie. Sonoritatea cuvântului corespunde pentru mine definiției de dicționar personal de mai sus.
Voi mai folosi acest cuvânt o singură dată, acum, doar că să fac Sâc ! un semn de împotrivire, adică, față de acțiunea Marco Maximilan Katz și Radu Ioanid. Acești indivizi trebui să știe că nu le acord nici dreptul, nici privilegiul ca să decidă pentru mine sau pentru limba română, nici sensurile unui cuvânt și nici folosirea liberă a acestuia, întrucât dânșii nu au nici un temei, nici o autoritate să se exprime pe această temă, decât cu titlu strict individual, adică la același nivel cu mine.
Din această pricină, mi se pare o probă de lașitate oportunistă din partea academicianului Marius Sala, răspunsul grabnic adresat unui Nimeni, în numele Academiei Române. Faptul că o agenție de presă internațională a difuzat pe glob o știre referitoare la o problemă de lexicografie nu înseamnă că Academia Română trebuie să se execute cu grăbire, chiar dacă este vorba de uitarea sau modificarea neavenită a unui sens.
Iată un exemplu de utilizare conformă cu decizia mea : O Marcela, persoană neidentificabilă, fiindcă semnează cu un prenume, despre al cărui sex, vârstă, etnie nu știu nimic, își îngăduie să afirme, în rubrica de comentarii a revistei Observator cultural, doar următoarele : «Câtă acribie știintifică, ce mai referiri la sacrosanctul peripatetician, toate pentru a masca o simplă țâfnă de antisemit recent convertit, costumat în om de litere, obiectiv și respectabil.[s. n.]»(Marcela – Luni, 22 August 2011, 13:37)
Să acceptăm ipoteza că ar fi vorba de mine. În acest caz, cu tot atâta îndreptățire câtă a avut «Marcela», o (îl) voi trata cu expresia «jidan(că)», echivalentă cu cea de «antisemit», care mi-a fost adresată fără nici un temei. Antisemitul nu are nație, nici Marcela. «Antisemit» e un pejorativ transetnic, transexual, transatlantic sau transpacific, fără nici o legătură cu faptul că persoana e un român, un evreu, un ungur, un rus, un geniu sau un idiot, ci doar un soi de neom, cu un comportament social detestabil, lipsit de răspundere și de onoare etc. Există antisemiți evrei, cum se știe.
Aceste două pejorative sunt identice dar folosirea lor nu este identic întemeiată, în acest caz anume.
«Marcela» adresează o înjurătură, fără nici o grija de a proba ce scrie, unei persoane identificabile, care ar putea-o plezni peste bot dacă s-ar afla în fața ei. Eu mă adresez unui Nimeni, fără chip și identitate. Există două posibilități : sau se identifică și atunci putem discuta sau nu, și atunci este, pentru mine, o «jidancă».
În Observator cultural, cum am mai scris, sunt admonestat de o persoană care semnează Laurențiu Profeta, pe marginea comentariului meu la indignările dirijiste, intervenționiste, comunitariste ale reputatului lexicofag Radu Ioanid.
Subiectul, definirea completă a sensurilor contextuale, într-un dicționar al limbii române, ale cuvântului « jidan », este în discuție și rescrierea paragrafului va putea fi rezolvată de lexicologi.
Edulcorarea, excluderea sau ascunderea unui sens este absurdă. A fost o greșeală profesională.
Tot absurdă ar fi fost dorința unor evrei poligloți, ca Marco Maximilian Katz sau Radu Ioanid, ca folosirea acestui sens pejorativ al cuvântului să fie interzisă în limba română, prin efectul combinat al legii speciale privitoare la antisemitism și prin caracterizarea sa, într-un dicționar, ca pejorativ și nerecomandabil.
Pentru mine, revizia de sens solicitată, de cei doi evrei mai sus pomeniți, este acceptabilă și necesară. Nu și tonalitatea intervențiilor publice, imperativă și subsecvent amenințătoare. Solidaritatea și sensibilitatea internațională au funcționat corect. Associated Press, agenție de presă internațională, care are antene sensibile, a preluat imediat și a repercutat în lumea largă știrea. Lumea întreagă era nerăbdătoare să se cutremure de indignare aflând că definiția unui cuvânt din DEX limbii române nu este integrală și corectă, lezează sensibilitatea unei comunități sensibile, în aceste momente de criză economică, de foamete, de războaie larvare mascate de intervenții armate pentru democrație și petrol. Iată că acum lucrurile par să se se afle pe calea cea bună. Însăși Academia Română a luat măsuri de îndreptare. Felicitări tuturor. Trăiască victoria în lume a bunului simț.
Să luăm aminte și să facem la fel ori de câte ori vor fi sau sunt lezate onoarea și prestigiul neamului românilor.
Reamintesc tuturor că recursul la acest tip de campanii de intimidare, căreia România îi este supusă de două decenii, are o istorie seculară în relațiile dintre români și evrei.
Dan Culcer
P. S. «Păi nu e vorba numai de N.C. Paulescu si alți doctrinari antisemiti sunt la fel de bine apreciați de înaltele foruri culturale române și trec drept \”modele de excelenta spiritual-culturala\”: Noica, Eliade, Nae Ionescu » —scrie [email protected]
Îi atrag atenția acestui intervenant că «doctrinarii antisemiți» pomeniți sunt modele autentice și nu «trec drept modele». Este dreptul culturii românilor să prețuiască activitatea și valoare lor, dincolo de judecata cu ochelari de cal, care împarte lumea în semiți, filosemiți și antisemiți. In afara de descrierea raporturilor grupurilor din această triadă imaginară, în lume mai există și altceva. Din fericire. D.C.
Sunt de acord cu domnul Rogobete. In timpul regimului comunist era o zicala: Tine minte Garda merge inainte prin partidul comunist. Carevasazica camasa verde s\\\’a facut rosie de unde expresia : TURNCOAT. Intr\\\’un anumit sens e evolutie. Poata si actuala moda \\\”democratica\\\” va evalua sau va regresa.
Viziunea istoricului Radu Ioanid, este – ce mai tura-vura – revizionistă, roleriană, căci nu numai evenimentele trebuie prezentate așa cum s-au petrecut, ci și mentalitățile contextuale. Am traversat secolul XIX, naționalist, ca mai toate națiunile în formare, sprijiniți în doctrina naționalistă, conturându-ne teritoriul, credința și limba, și n-o să le contestăm de dragul ultranaționalismului pro-semit, a cărui remanențâ istorică este dovedită tocmai de superficialitatea ridiculă a pretențiilor amatorist-lingvistice invocate. Un morman de cuvinte ale Limbii române și-au schimbat înțelesul, prin modificarea codului semnificator. Nu numai ieșirea noastră din mentalul tribal este de dorit, ci și a sfruntătorilor noștri..
* Din partea unui domn care ar fi putut, cred, face dezvaluiri revelatorii, din apropiere de sursa, despre cum se scrie/compune Poema/Poemul Patriei, aflam ca, in speta, “nu este nevoie de filologie comparata”; interesant, un demers foarte intins in domeniu conex si inclusiv al cazului de fata (“Imaginea evreului in cultura romana”) tocmai din asta traieste , isi trage seva. E un vast proiect cit se poate de instructiv si, din cite mi-au cazut, din domeniu, sub ochi, printre cele mai binevoitoare pentru romani . Am ramas, totusi, visator, cind am dat, in op-ul respectiv, peste termenul stiintific “antisemitism INCONSTIENT”…. Cit potential pentru noi si largi orizonturi de cercetare : antisemintismul infantil, ori prenatal, ori al animalelor de companie…, mineral… astral… Mi-a amintit de o evaluare academica de inestimabila valoare teoretica si practica a unui “nemuritor”, feu M. François Nourissier, de l’Académie française :” il y avait dans son REGARD un anti-sémitisme effarant” (à propos de un anumit scriitor francez) . Revenind, ceea ce-si poate permite domnul Andrei Oisteanu, nu putem cuteza, desigur, a rivni unii ca noi, pauvre racaille.
*Era cit pe ce sa comit discurtoazia de a ignora gratiile unei “doamne” care ma (si se ) baga in seama, maiastra intr-o efervescenta argumentatie interjectiv-viscerala intemeiata pe gindire proactiva cu efect retroactiv dar si litigios (si care, gratios, nu-i exclus sa ma si “monitorizeze”). La anvergura elanurilor dumisale, mi-e peste poate sa inteleg cum se poate multumi cu “tribuna” acestui subsol si cu niste oase cam pipernicite ca acelea care ma locuiesc si care, in cel mai bun caz, ii pot fi de folosinta doar pentru detartrajul coltisorilor (caci trebuie sa admit smerit ca m-am simtit pus la colt, incoltit). Altminterea, o instiintez ca-si poate scobori, elegant, volanasele (cu poalele aferente) eu nefiind un fetishist al dessou-urilor si al dessou-urilor dessou-urilor.
Comunicarea idiosincratica: puisqu’on communique si bien, à quoi bon débattre?
S-a vorbit in pustie si la case mai alese si mai vrednice, asa ca reiau, in alt tempo, carteala impotriva a doua aspecte imputate autorului: 1. Definitia DEX-ului din 1975 etc. nu era ”mai corecta” (cu tot relativul din “mai”) pentru simplul motiv ca era una dictata autoritar-ideologic. Numai statul totalitar isi asuma dreptul suveran de a norma lingvistic (si si l-a arogat); daca azi intrezarim tendinte in sensul asta, pe oriunde, e cazul sa ne punem intrebari . Pentru un ins care a votat cu picioarele politica partidului stat, d-l Ioanid este, insa, aproape zen si in consonanta cu “normatorul lingvistic” abuziv, doar pentru ca interesele dumisale sint satisfacute. Daca DEX-ul, de odinioara si de azi, ar fi institutia lexicografica suprema care sa se ridice la statura numelu-i, o definitie ar dea seama de orice moment semnificativ din istoria/evolutia unui termen (vezi , e.g., Littré-ul, Dico de l’Académie…) din momentul in care se percepe intrarea lui in uz pina la contemporaneitate. D-l Ioanid se enficheaza archiroyalement de asemenea ”mofturi” si crede cuvenita anihilarea citorva secole de de uz terminologic (personal am facut referinta doar la termenii “limbii vechilor cazanii”, dar cronici, documente legiferatoare si literarura, cita si cum va fi fost, au viiat fara ca lexemele in cauza sa fi fost termeni “populari ori pejorativi” pret de veacuri). 2. Autorul doreste sa ne lamureasca nesmintit ca nimeni nu vrea pielea vreunui cuvint pe bat. I-am exemplificat, cu un caz din “domeniu” (Lenny Bruce, un “insider”) si la-ndemina oricarui american, ca practici si antecedente exista si modul in care se desfasoara actuala campanie tocmai la exemple ca acela trimit. Ca nu cumva sa se creada ca nu exista apetenta pentru asemenea practici, am sa mai dau un exemplu rasunator: s-a ajuns, in anul 2011, ca minti luminate si bineintentionate sa-l stampileze pe Mark Twain ca rasist (enormitate grotesca ce a facut ca azi sa avem editii expurgate de infamantul “nigger” (“N”-word). Ce-i drept, negrii, si in special rapperii – ca victime desemnate, au oricind liber sa-l foloseasca fara a se teme, evident , de urmari.
Jidan: termen frecvent folosit in trecut pentru a desemna evreii. Desi, in special in mediul rural nu avea intotdeauna o nuanta pejorativa, este perceput ca jignitor si folosit intentionat in loc de \\\’evreu\\\’ cu intentia de a crea asocieri negative. Aceasta tendinta a atins apogeul in scrierile fasciste si antisemite, in special in perioada interbelica.
Datorita acestei incarcaturi afective negative si jignitoare, termenul nu mai este considerat acceptabil in discursul public.
Tigan: termen universal folosit pina foarte de curind pentru a identifica etnia roma, si asociat cu puternice implicatii negative si jignitoare. Pentru a evita aceste implicatii, tendinta exista in ultimul timp de folosi termenul de \\\’rom\\\’. Procesul este oarecum asemanator cu cel al reducerii uzului termenului \\\’jidan\\\’, desi tranzitia in acest caz se afla intr-o faza mult mai incipienta, incetinita in parte si de continua perceputa asociere a etniei roma cu fenomene sociale negative
Probabil ca e exagerat (chiar neadevarat) sa-i atribuim lui Victor Ion Popa ascendenta evreiasca, dar, umila mea parere e ca ar merita macar titlul de „evreu de onoare”, tocmai din cauza acestei piese, in care personajul Ianke apare drept personajul cel mai puternic, spiritual, spumos, omenos, probabil conform modelului intrezarit de autor in Barladul natal, urbea in care, langa Podul Verde existau si cele trei case cu magazinele aferente… Ma pune insa in dilema textul citat (dupa ureche, sa zic), din piesa: Sa-l punem la index pe Victor Ion Popa pentru folosirea, in sens clar peiorativ, a cuvantului „jidan”, sa stergem cu o linie neagra, groasa, schimbul respectiv de replici (lasandu-i piesa inodora si incolora) – sau s-o lasam asa cum este, admirandu-l pe autor pentru marea sa umanitate si incercarea de a preveni, pe cat posibil, tragediile ce aveau sa urmeze. Nu am DEX-ul la indemana, insa atat „goi” cat si „gagiu” continua sa fie folosite fara probleme in limbajul colocvial, cu toate ca au un continut similar peiorativ – ne-tigan, ne-evreu, pagan, necredincios, care nu se tine de prescriptiile sfinte etc. Ca, in cazul cuvantului „goi”, pentru prevenirea indignarii credinciosilor catolici si protestanti a fost inlocuit, acum vreo 20 de ani, in expresia „sche lo osani goi” cu termenul „nochi”, asta-i alta problema. Ce voiam sa reliefez este ca intr-o natie in care un ardelean, roman, il baga-n ma-sa pe-un „bucurestean imputit”, atat in serios cat si in gluma, sa acuzi de antisemitism in afara contextului si apriori este de-a dreptul ridicol.
Pai nu e vorba numai de N.C. Paulescu si alti doctrinari antisemiti sunt la fel de bine apreciati de inaltele forurui culturale romane si trec drept „modele de excelenta spiritual-culturala”: Noica, Eliade, Nae Ionescu
După câte văd, dl. Laurențiu Profeta sugerează, pentru a amenda generalizarea și excluderea pluralului ”semiți”; suprimarea cuvântului crimă nu rezolvă problema.
O întrebare: vocabularul limbilor moarte rămâne intact?
Pentru Radu Barbulescu
1. Victor Ion Popa „de origine evreiasca”? Ne puteti da si alte multe amanunte?
2. „Jidan paduchios” demonstreaza ca NU este vorba de ceva pejorativ?
3. Nu am avut ocazia sa verific: „gagiu”si „goim” figureaza in DEX?
Ati verificat daca figureaza in dictionarele limbilor care le folosesc?
In caz ca da, ati putea sa ne redati si noua definitiile lor?
Lucrand asupra unei traduceri in germana a excelentei marturii de umanitate si interculturalism care este \”Take, Ianke si Cadar\”, scrisa in anii de insurgenta antisemita \’20 de Victor Ion Popa (dupa cum se stie, de origine evreiasca) am gasit acolo ceva din justificarea Academiei Romane, in schimbul de replici dintre Ianke si Elie (Itic): Ilie: …Nu putem discuta intre noi linistit, ca doi ovrei? Ianke: Ovrei? Care-s ovreii astia, ma rog? Ilie: Tu si cu mine? Ianke: Tu esti ovrei? Tu esti un jidan paduchios!\”… In ce priveste denumirea de tigan, sunt cam de parerea d-lui Ioanid, dar si a Academiei considerand ca expresia \”tigan\” nu descrie un grup etnic, o natiune, daca doriti, ci, mai degraba un fenomen social, o categorie \”cu apucaturi rele\”, fiind insa nu \”discriminatoriu\” ci mai degraba o injuratura foarte populara, pentru o natie invatata sa injure de parinti, mama, copii, biserica, republica sau regat, invatata sa pizduiasca, sictireasca si dracuiasca, avand o conotatie de-a dreptul colocviala, benigna si de mentionat ca atare in dictionare si de folosit fara consecinte penale in limbajul de zi cu zi. Altfel, tot mergand pe urmele unei prost intelese \”political correctness\”, pe care o sugereaza d-l Ioanid, ne vom pomeni ca trebuie sa eliminam din limba romana pana si expresiile de \”sos tiganesc\” sau \”muschi tiganesc\”. se va lupta oare d-l Ioanid cu aceeasi energie si patos pentru criminalizarea cuvintelor \”gagiu\” sau \”goim\”, in limbile care le folosesc, la fel de peiorativ, la adresa altor grupe etnice si religioase, sa zicem natiuni? Ma cam indoiesc.
Cita acribie stiintifica, ce mai referiri la sacrosanctul peripatetician, toate pentru a masca o simpla tifna de antisemit recent convertit, costumat in om de litere, obiectiv si respectabil.
@Dan Culcer
Exact, dle Culcer, „practica locutorilor” limbii romane este cea care a stabilit doua cuvinte, cu doua conotatii distincte pentru evreu; dintre care „jidan”- este cuvintul pejorativ; cel pentru care luptati eroic ca sa incovoiati logica si bunul simt ca sa-l introduceti macar pe usa din dos !
Va inteleg frustrarea ca nu il puteti „utiliza public si oficial, fara a cadea sub incidenta legii speciale” ; intr-adevar, antisemitismul a fost reprimat de catre comunism la nivelul exprimarii dar l-a perpetuat cu alte mijloace si, ceea ce este cel mai important, fiecare individ si-a pastrat nealterate sentimentele antisemite peste generatii, asa cum au rabufnit imediat ce a disparut constringerea formala in Romania post decembrista. Cuvintul pejorativ „a supravietuit”- cum bine ati sesizat – spre cinstea sufletelor antisemite, deoarece cuvintului „evreu”ii lipsea conotatia insultatoare, si nu din lipsa etnonimului in limba romana.
Limba romana, inclusiv cuvintele „evreu” si „jidan”, existau si inainte de 1944, dle Culcer. Niciodata presa antisemita interbelica nu l-autilizat decit pe „cel din urma, iar romana lui C.Z. Codreanu nu ne lasa nici cea mai mica marturie ca in in limba romana ar fi existat si cuvintul „evreu”, desi face referinta la acestia la fiecare doua rinduri. Deci va aflati intr-o societate aleasa, dle Culcer.
Si nu este nevoie sa mergem nici in vecini, in Ungaria, crimele antisemitismului maghiar nu discupla antisemitismul romanesc; nu este nevoie nici de filologie comparata nici de istoria limbii si literaturii romane la minut; si nici de categoriile lui Aristotel nu este vorba aici; este vorba despre ceea ce sustineti dumneavoastra Dan Culcer, in limba care o vorbim aici si acum.
Iritante sint intr-adevar argumentele care le aduceti (cum au fost cele de mai sus, diversiuni derizorii) ,
Tin sa raspund numai la chestiunea cu „sensul unui cuvînt este dependent de context” pt ca este de data asta o manipulare, mai inteligent. Nu puteti sa sustineti ca vasul s-a si spart si s-a si furat: odata ce indemnati la utilizarea lui „jidan” ca pejorativ declarat si justificat nu puteti sa insinuati ca pejorativul este numai dependent de context, altminteri ar fi in sine inocent, vid de sens. Daca relatia dintre cuvint si context ar fi in mod una de dependenta absoluta din ce ce s-ar mai naste atunci contextul?! Exista o un schimb reciproc si echilibrat intre context si cuvint, dar sa nu intram in chestii complicate: ce context sa aiba nevoie oare de cuvintul „jidan” daca nu cel antisemit, dle Culcer?!
Nu trebuie sa va faceti griji si sa „deplingeti” dle Culcer „faptul ca in România utilizarea lui este resimtita de evrei ca o înjurătură” – evreii din Romania aproape ca nu mai exista, iar in definitiv daca din tot ceea ce i se poate imputa unui individ suprema insulta din punctul de vedere al insultatorului nu este alta decit apartenta la o etnie – chiar cred ca ar trebui ca in sinea lui individul sa se simta flatat.
Ceea ce cu adevarat ar trebui sa deplingeti dle Culcer – este perpetuarea antisemitismului si lupta celor ca dumneavoastra pentru libertatea de a fi antisemiti. Sa zicem ca in sine legitim. Enervanta este numai ipocrizia .
«Si cine a stabilit ca aceasta „categorie”, fie ca e numita „jidan” sau „evreu” definește” calitatea morală sau intelectuală dubioasă „, daca nu antisemitismul, dle Culcer?!»— exclamă Laurențiu Profeta.
Nu a stabilit asta nimeni acest sens, prin decizie de partid sau de stat, decât că reiese din practica locutorilor unei limbi.
Eu am încercat să explic că odată restabilit faptul că avem de-a face cu un pejorativ, individual și colectiv, folosit ca atare în contexte specifice, ceea ce de fapt orice locutor de română de după 1944 știa, concluzia ar fi că, de data asta, nu mai putem utiliza public și oficial, fără a cădea sub incidența legii speciale, acest cuvânt decît ca adjectiv, nu ca etnonim, cu referințe la persoane și nu la grupuri. Asta ar fi sensul pe care L.Profeta nu a vrut să-l pereceapă, orbit de furie.
Dânsul trece rapid peste argumentul meu principal, privitor la faptul că în domeniul limbii nu se poate legifera, cum nici în domeniul mentalităților. Cuvântul jidan a fost interzis în folosire publică vreme de 50 de ani, sub regimul comunist, și a supraviețuit.
Înțeleg și sunt de acord, deplâng faptul că în România utilizarea lui este resimțită de evrei ca o înjurătură, când este vorba de etnonim, așa cum s-a fixat sensul de prin 1920.
La unguri, cîteva sute de km spre vest, situația nu esta aceiași. Zsido nu este resimțit de evrei din Ungaria sau de unguri ca pejorativ decît în contexte explicit pejorative și nu ca etnonim. Deși sensibilitea ar fi logică, fiindcă știm că oficialități de stat ale Ungariei au participat vioi și eficient la exterminarea evreilor din Ungari și Ardealul ocupat.
Pe vremea lui Caragiale, adică până spre 1910, sensul normal, neutru de etnonim, coexista cu sensul pejorativ, individual și categorial.
Dl Profeta nu vrea să înțeleagă că sensul unui cuvînt este dependent de context. Imi pare rău. Nu pot schimba stilistica.
L.P: mai scrie : «Tocmai ca „categoria” de „evreu” (cum ar putea fi un popor o categorie?!!) nu este si nu a fost niciodata in istorie „neutră” si cu atit mai putin „generală”!»
Nu știu de ce îl enervează pe L.P. folosirea vorbei «categorie», care este aici folosită în sens logic (categoriile la Aristotel) și nu în sens sociologic sau etnologic.
In rest, L.P. pare să dorească a-mi face un proces de intenție. Cum vrea!
@Dan Culcer
„Cred că putem, deci, folosi cuvântul, de-acum înainte, în mod întemeiat, îndreptățit și exclusiv ca pejorativ, pentru a indica atitudinea negativă a vorbitorului față de un individ, derivată din supoziția sau convingerea argumentată despre calitatea morală sau intelectuală dubioasă a acelui individ, aparținător categoriei generale, neutre, de «evreu».
O mostra suprema de siluire flagranta a bunului simt in fiecare cuvint, siluirea logicii in ideea exprimata :
Tocmai ca „categoria” de „evreu” (cum ar putea fi un popor o categorie?!!) nu este si nu a fost niciodata in istorie „neutra” si cu atit mai putin „generala”! Ci dimpotriva – extrem de bine particularizata, in special negativ de catre antisemitism. Ca nu este o „categorie neutra” probeaza pina si numarul de comentarii la acest subiect, dar nu exista indoieli ca este si a fost intodeauna un cuvint si o notiune dintre cele mai incarcata din punct de vedere al istoriei mentalitatilor!
Tocmai ca folosirea pejorativa, dle Culcer, a cuvintului in cauza – nu se refera niciodata si nu are cum sa se refere la o „calitate morala sau intelectuala” a unui individ – ci la o etnie! Apartenenta la etnia evreiasca denuntata pejorativ este ceea ce in opinia antisemitului discrediteaza automat individul . Pentru „calitatea morala sau intelectuala” a unui individ exista razbunarea verbala directa de tipul „timpitule, bestie” etc. Problema cu pejorativul „jidan”care doriti sa-l legitimati este ca nu se rafuieste niciodata cu individul ci cu natia lui.
„Atitudinea negativă a vorbitorului față de un individ, derivată din supoziția sau convingerea argumentată ” de care vorbiti – exprimata prin pejorativul „jidan”- nu vine sa infiereze un ticalos ci numai un ticalos evreu si nu pt calitatea de a fi ticalos( justificat sau nejustificat) ci pt aceea de a fi evreu.
Ati falsificat intentionat raportul dintre general si particular pentru a justifica termenul si mentalitatea careia ii este scump acest pejorativ. Ca si cum „jidan”ar insulta un individ prin includerea sa intr-o categorie reprobabila (in sine legitim, de ex „hotule”) si nu insulta unei etnii adresate unui individ !
Cum poate fi o „categorie” si „generala” si „neutra” pe de o parte, dar in acelasi timp si categorie pejorativa ?
Daca aceasta „categorie” de „evreu” (insasi considerarea drept o „categorie”, o tipologie, dle Culcer, este un act rasist!) ar fi intr-adevar „neutra”- in acest caz nu ar mai fi nevoie de ea, fiind inoperanta pentru ca nu ar defini nimic.
Si cine a stabilit ca aceasta „categorie” , fie ca e numita „jidan” sau „evreu” defineste” calitatea morală sau intelectuală dubioasă „, daca nu antisemitismul, dle Culcer?!
„În orice caz, cuvântul în sine nu poate fi definit, precum se hazardează Radu Ioanid, care nu pare să aibă nici pregătirea logică, nici pe cea filologică necesare, ca fiind expresia unui antisemitism, pentru motivul simplu că «antisemitismul» este o atitudine sau un program ideologic cu sensuri mai complexe ce nu pot fi și nu sunt exprimate doar prin utilizarea cuvântul «jidan».
In orice caz, dle Culcer, nu este nevoie de nci o „pregatire filologica” sau „logica” (amuzant, nu?) pentru un vorbitor de limba romana la orice nivel cultural s-ar afla el – ca nu aiba dubii in privinta conotatiilor cuvintului „jidan”; nu merita demonstrat si este un argument jalnic.
Si chiar mai jalnic decit atit – argumentul precum ca ” pentru motivul simplu că «antisemitismul» este o atitudine sau un program ideologic cu sensuri mai complexe ce nu pot fi și nu sunt exprimate doar prin utilizarea cuvântul «jidan». Si daca antisemitismul este un „program cu sensuri mai complexe ” etc – cum exclude aceasta faptul ca „jidan” este un apelativ antisemit?! Poate nu va dati seama insa va asigur ca dvs, Dan Culcer, l-ati inclus explicit : ” nu sunt exprimaite DOAR prin utilizarea cuvântul «jidan».
Si „antisemit” este tot un cuvint pe care nu si-l asuma nimeni, oricit de „întemeiat, îndreptățit” este si care intr-adevar apartine unei reale „categorii” de indivizi de o”calitate morală sau intelectuală” mai mult decit „dubioasă” . De ce este resimtit tocmai ca pejorativ de catre cei mai infocati reprezentanti ai sai ?
Academia Romana a demonstrat, nu demult, minunate virtuti democratice. I-a decernat premiul „Titu Maiorescu” volumului in care Sorin Lavric, folosind o gramatica ezitanta, il spala de pacatele extremiste ale tineretii pe C. Noica si proslavea Miscarea legionara.
Dupa noua vigoare imprimata literaturii, a venit pesemne timpul ca onor Academia sa se „ocupe” nitel si de limba romana… Dupa acelasi calapod…
Jidan, Tigan, Bozgor, Rusnac,Macaronar, Broscar, Bulgaroi,Grecotei,Turcaflet. All innocent fun.Vad ca nu ducem lipsa de termeni „populari si peiorativi” Bine inteles ca si corolarul este adevarat : nu ne suparam pentru folosirea termenilor populari si peiorativi referitori la noi. Adevarat? Poate totusi dezbaterea nu este doar lexicala. E vorba, la urma urmei,de doua popare pe care le-am macelarit recent. Vedeti comentariul lui Charlie,si alunecarea usoara in antisemitism si rasism.
Radu Ioanid crede că « Legitimizarea termenului de jidan prin transformarea lui de facto într-un sinonim al cuvîntului evreu este un act antisemit.». Ce crede Radu Ioanid pare a fi foarte important, devreme ce i se acordă spațiu într-o revistă importantă, Observator cultural, doar în calitatea sa de om fără alte calități și afilieri, așa cum se precizează : «Acest articol a fost scris de autor în calitate particulară şi nu angajează nici una dintre organizaţiile la care acesta este afiliat.»
În ce mă privește, mi-am spus deja părerea. O repet și întregesc. Reintroducerea precizării privitoare la sensul pejorativ al acestui cuvânt este necesară, nu fiindcă o cere Marco Maximilian Katz și Radu Ioanid, ci fiindcă uitarea sensului din dicționarul limbii române era o greșeală profesională a lingvistului însărcinat cu redactarea paragrafului.
Cred că putem, deci, folosi cuvântul, de-acum înainte, în mod întemeiat, îndreptățit și exclusiv ca pejorativ, pentru a indica atitudinea negativă a vorbitorului față de un individ, derivată din supoziția sau convingerea argumentată despre calitatea morală sau intelectuală dubioasă a acelui individ, aparținător categoriei generale, neutre, de «evreu».
Nu pot fi, desigur, abandonate cuvintele derivate.
În orice caz, cuvântul în sine nu poate fi definit, precum se hazardează Radu Ioanid, care nu pare să aibă nici pregătirea logică, nici pe cea filologică necesare, ca fiind expresia unui antisemitism, pentru motivul simplu că «antisemitismul» este o atitudine sau un program ideologic cu sensuri mai complexe ce nu pot fi și nu sunt exprimate doar prin utilizarea cuvântul «jidan».
Din fraza lui : «A echivala, prin definiţie, termenul deja peiorativ de ţigan cu „o persoană cu a apucături rele“ este, de asemenea, grav discriminatoriu.», reiese că Radu Ioanid consideră dicționarele ca fiind mijloace de educație. Ele sunt și așa ceva, dar sunt în primul rând depozite ale sensurilor existente ale cuvintelor, ale practicii istorice. Nu e vina dicționarului și nici a lingviștilor că s-a produs o apropiere sau confuzie între «persoanele cu apucături rele» și un nume de etnie tradițional și generalizat. Nimeni, nici măcar legea, nu va putea împiedica apropierea în viitor, când expresia «țigan» va fi uitată, va ieși din uz, între echivalentul etnonim «rom» și anumite «persoane cu apucături rele», câtă vreme frecvența comportamentului vizibil al unor indivizi din această categorie va «îndreptăți» generalizarea abuzivă, fiindcă este vorba de o metonimie, care poate exprima o mentalitate sau o opinie a vorbitorului. Iar folosirea, în astfel de cazuri, a metonimiilor, nu se supune nici dorinței noastre, nici legilor, nici mentalității «staliniste» sau «hitleriste», compulsiv dirijiste, sau preceptelor* limbii de lemn.
Uzul creează norma. Educația poate să modifice uzul, în timp. Cred că impaciența, în acest domeniu, poate avea efecte contrare.
Dan Culcer
Întrucât nu se pot vizualiza aici sublinierile mele, care au importanță, trimit la publicarea acestei opinii în blogul meu.
http://asymetria-anticariat.blogspot.com/2011/08/radu-ioanid-jidanii-tiganii-si-academia.html
* Precept – formulă, principiu, învăţătură care stă la baza unei doctrine (mai ales morale); normă, regulă de conduită; recomandare, sfat, povaţă.
As fi vrut sa mentionez mai sus si mi-a scapat: in contenciosul lexical -si de-ar fi doar lexical!- evocat exista ceva ce ne-ar putea povesti cite unele despre abisalul colectiv (desi, probabil, avem de-a face cu abisale individuale insumate) si despre consecventa ratiunii. Uneia dintre parti nu-i convine apelativul etniei pentru ca apartine majoritatii inconjuratoare si, deci, el e un afront adus identitatii acestei etnii, neemanind de la ea. Alta parte vizeaza sa catalepsizeze apelativul ce o priveste macar ca acesta a evoluat dintr-unul care ii este proprietate milenara (sa cutez a zice si identitara?) Si ca sa vezi cita putere sta in cuvinte, in partea cea mai convingatoare a argumentatiei apar, miraculos, cuvinte devastatoare: rasism, discriminare, fascism… Ei da, forta argumentelor…
Cuvintul „taranoi” este peiorativ sau familiar?
Stimabile, o cam dati cotita. Daca ati citi (desi, mai bine sa n-o faceti, ca poate descoperiti ca va place!) CUMPLITA presa antisemita din anii 40 din Romania – o rusine si o dizgratie pentru istoria poporului nostru – o sa vedeti incarcatura de ura a sute si sute de articole scrise de prea receptivii la exporturile de antisemitism din Germania (expresia ii apartine unui academician roman din ACELE vremuri; stiti cui?). UN DICTIONAR NU POATE FACE ABSTRACTIE NICI DE ISTORIE, iar ce a facut Academia de mucava, cuibul de cocliti comunisti convertiti la ideologiile interbelice, ca sint, chipurile, mai de lume buna, ESTE nu doar o DIZGRATIE, ci UN FAPT NESTIINTIFIC.
Intr’adevar termenul to jew exista in sensul pejorativ. Este mai putin intrebuintat pe coasta the Est in Statele Unite dar in West cum ar fi in Colorado l-am auzit. A propos termenul to gyp inseamna a insela si este derivat dela gypsy adica tigan. In romaneste a se tiganii inseamna mai mult a se tocmi si mai putin a insela dar nu sunt 100% sigur. Dar pana la urma e pe aceasi scara de valori de unde si cantecul legionar: caci tiganii si jidanii ne tot sug, ne sug mereu.
Oare JIDAN nu este un termen popular? Costache Negruzzi scrisese o poveste intitulata „Jidanii si Florile” Aasile Alecsandri a scris o piesa neterminata (neispravita?) Navalirea Jidanilor. Deci este un termen literar nu numai popular. Plus ca change, plus ca reste la meme chose!
Cam penibil răspunsul dlui academician. În spatele modificării articolelor din DEX stă mentalitatea cuiva (ori a mai multora!) care refuză a-şi asuma public responsabilitatea. Cineva (ori mai mulţi!) ar trebui să-şi ofere demisia. Între cei doi termeni aflaţi în discuţie există, cred, oarece deosebiri de nuanţă (cuvântul „rom” e o contribuţie recentă şi născătoare de confuzii păguboase pentru înţelesul cuvintelor „român”, „românesc” şi „România”), dar intenţia discriminatoare este şi rămâne tipărită în ediţia 2009 a celui mai răspândit dicţionar girat de Academia Română. Însăşi definiţia vagă a termenului „fascism” din DEX spune ceva esenţial despre mentalitatea autorilor mai mult sau mai puţin recenţi ai dicţionarului. Judecând după legile în vigoare, anumite autorităţi ar trebui să se autosesizeze.
Am fost interpelat si de o alta formulare a d-lui Ioanid: “Cu o şiretenie de gradul doi, unii publicişti au afirmat că s-ar dori scoaterea celor doi termeni din limba română…” Mai intii, oare ce va fi insemnind “siretenie de gradul doi”? Second-hand? Ori, pre aceeasi limba, “third degree”? Mai apoi, d. sa chiar sa nu stie de nenumaratele campanii de asasinare a unor lexeme pretutindenea, in diverse epoci ? In mod ciudat si surprinzator, se intimpla ca am aflat despre o asemenea campanie referitoare la verbul “to jew” in limba engleza . [jew (v.) ”to cheat, to drive a hard bargain,” 1824, from Jew (n.) ] din insemnarile unui evreu american , satirist si comedian: ” The campaign to eliminate it in early 20century was so successful that people began to avoid the noun and adjective, too, and started using Hebrew instead. Now I’ll say ‘a Jew’ and just the word Jew sounds like a dirty word and people don’t know whether to laugh or not. [Lenny Bruce (1925–1966)].
Nu pot sa nu ma mir cita energie se pune in neutralizarea, ca sa nu zic anihilarea, unui termen al carui etimon inca are curs cit se poate de curent in limba populatiei care-l vede cu incarcatura diabolica in limbile altor popoare. Nu am studiat cazul specific, am senzatia ca incriminarea din vremile recente e datorata epitetelor ofensante asociate diacronic termenului , azi pare mai simplu, aritmetic, a se incrimina un/acest termen decit diverse epitete neavenite si, mai ales, actul uzului lor in asociere ofensanta. Cit despre profesionalismul, lexicographic ori altminterea, al clubului Academia Romana…
D-l Ioanid este o persoana cu agenda incarcata si nu se incurca in detalii; ba imi pare, este si putintel cam… paseist, desi nu pina la capat :” Ca şi ediţia din anul 1975, ediţia din 1998 a DEX-ului precizează că termenul de jidan şi toate derivatele sale sînt populare şi peiorative…” Chiar sa nu stie d.sa de apasarea ideologica asupra definitiilor lexicografice in vremile de aur? Am avut , pret de vreo 12 ani, “tabietul” de a frecventa o biblioteca documentara. Printre altele, am petrecut multa vreme aplecindu-ma peste textele a nenumarate editii ale Bibliei tiparite in romaneste intre sfirsitul sec. XVIII si sfirsitul sec XIX. In Noul Testament, in special, lectiunea cea mai curenta a notiunii de “evreu” parea sa fie cea de”jidov”, mai rara cea de “jidan” si, din cite-mi amintesc, spre 1900 se mai strecura si cea de “iudeu” in alternanta cu precedentele. Conform afirmatiilor d-lui Ioanid, termenii acestia erau in totalitate pejorativi si populari (ramine sa ne intelegem care acceptiune a termenului “popular” o luam in considerare) iar populatia care ii folosea ori careia ii erau adresati era antisemita in totalitate ca urmare a uzului lingvistic. Intr-o tara normala, cu o academie ce-si merita numele, un termen lexicographic apare ilustrat in context istoric. D-lui Ioanid ii convine definitia din 1975 desi ea este vadit viciata si incompleta. Chiar si in conditiile de atunci s-ar fi putut specifica in ce priveste cuvintele incriminate macar arhaicul/arhaizantul terminologic. Ca sa nu mai spun despre influenta covirsitoare a contextului istoric si geographic asupra incidentei unui termen lexical in limba unui popor. Absolut toate popoarele din jurul teritoriilor cu populatie vorbitoare de limba romana , inclusiv ungurii, foloseau in limba curenta un termen cu radacina”jid” (si in cea mai mare parte el este folosit si azi, cu exceptia cea mai notabila a rusilor…)
Foarte bine spus, pacat ca alti intelectuali locali
nu-si dau cu parerea, probabil ca sint ocupati cu bere si mic,
merge s-asa !!!!