Jocurile imaginatiei si redescoperirea povestirii

Ancheta Observatorului cultural privind romanul romanesc in secolul XX e un eveniment jurnalistic ce merita a fi salutat. Ea nu isi asuma un caracter riguros, adica nu stabileste criterii de evaluare nici pentru „subiectii“ anchetati, nici pentru obiectul demersului, ci mizeaza pe libertatea gustului, pe spontaneitate si, nu in ultimul rind, pe deschiderea democratica a testului. In acest spirit, deloc elitist, sint anchetati peste o suta de lectori avizati, de la specialisti cu reputatie in domeniu la publicisti si recenzenti obscuri, care, chiar daca nu sint cu totii „critici si istorici literari“ – cum ii califica, generos, organizatorii anchetei –, pot da o imagine a constiintei critice actuale, pe jumatate cristalizata (prin cei cu practica in exercitiul critic), pe jumatate mobila, teribilista, haotica, prin vocile tinerilor, inscrisi la „scoala vedetelor“ criticii din secolul XXI. Rezultatele anchetei sint, orice s-ar spune, interesante si incitante (eliminind, desigur, frivolitatea unora dintre cei intervievati care se prefac ba ca nu stiu ce e romanul, ba ca nu inteleg ce li se cere). 1. Observam, mai intii, ca lista cartilor „iesite la vot“, foarte ampla, se poate imparti in trei segmente: topul propriu-zis al celor zece capodopere; apoi zece-cincisprezece romane care au obtinut un punctaj […]