Jurnal, 1957*

Joi, 14 sfebruariet P.C. imi inapoiaza Ce se vede. I se pare ca e cea mai slaba carte a mea, un monument de aer caruia ii lipseste aerul, seaca precum orice scriere baroca. Dar personajele sint veridice, dar compozitia e frumoasa ca un nor lung in volute si nu-i asa? (o intreaba pe Adela) stie foarte bine sa povesteasca. E de acord cu mine ca O moarte in provincie e superioara acestei scrieri, insa prefera probabil Didactica – pe care ar vrea s-o reciteasca. Ei bine, am notat de citeva ori aici ca nici eu nu sint incintat de cartea mea din urma dar ca sa fiu drept trebuie sa spun ca acest Ce se vede nu este decit o forma, prima forma a cartii si ca va veni odata ceasul celei de a doua forme, aceea in care M.D. va avea toata extinderea pe care nu i-am putut-o da din teama de a nu fi destul de distantat de el. Consemn opiniile prietenilor mei ca sa ma felicit ca la P.C. sau la T. nu am simtit deloc ca ma considera cumva imbecilizat si sfirsit, ceea ce inseamna ca nu mi-am plasat rau, acum atiti ani, cind totusi puteam […]