Jurnal de FNT 2011 sau la pomul focusat

Prima zi, vineri, 28 octombrie. Deschiderea oficială a FNT, plus Trei surori de la Naţionalul din Budapesta, în regia lui Andrei Şerban, evident, în secţiunea „Focus: Andrei Şerban – Cehoviziuni“. Deschiderea oficială, ca la noi. Doi bărbaţi îmbrăcaţi banal, ca la serviciu, dintre care unul ministru, e drept, au vorbit înaintea unei femei elegante. S-au ţinut discursuri la marginea scenei, pe care au urcat uşor impiedicat din motive de decor şi lumini pentru spectacolul care urma. Nu s-a creat nici o clipă senzaţia că ar fi un moment important. Mai tîrziu, am văzut la TV imagini de la redeschiderea Bolşoi Teatr. Preşedintele Rusiei în ţinută de gală. O să ziceţi că nu putem compara Rusia cu România şi nici FNT-ul cu Bolşoi. Dar de ce nu? E vorba de respect pentru sine şi pentru artă. Cînd cei care creează arta nu o respectă, de ce ar face-o ceilalţi? Şi a urmat spectacolul. În frig, căci Naţionalul bucureştean e în reconstrucţie. De ce ne place oare să ne chinuim? Tot respectul pentru actorii unguri şi pentru spectatorii care au rezistat pînă la sfîrşit. Eu nu am stat, dar nu din cauza frigului. Dacă spectacolul lui Şerban m-ar fi convins, dacă mi-ar […]