Jurnalul Evei

Eva PERVOLOVICI – Exercitii de onirodrama Editura Meta, Bucuresti, 2001 De pe coperta a patra a romanului ne priveste (totusi, de jos in sus) autoarea, o zgitie micuta ochelaristocrata. Are o privire simpatica, seamana cu Alisa (cea pentru care a scris Lewis Carroll) sau cu Anna Franck. E atit de fragila incit imi inchipui ca graseiaza. Poza e facuta undeva pe la vulcanii noroiosi de la Buzau in toata lumea vulcanii au doua mii de metri si deverseaza lava de o mie de grade, numai in Rom‰nia au un metru si improasca noroi caliu. Ce citeste autoarea, inofensiva eleva intr-a noua? Eco, Evola, Cartarescu, Bogdan Lefter, Kawabata, Panciatantra, Canetti, Italo Calvino si Hermes Trismegistul. Ce asculta? Apleaca-ti, iubite cititor, capul, sa-ti pun castile de walkman: „The touch of your skin/ Giving life from within/ Like a love song that I’d heard”. Ce priveste? Ceva E.T. si ceva Star Trek, si Dosarele X, o gramada de Internet. Asta e input-ul. Exit Iulia Hasdeu! Exit micuta Picasso! Exit Jordy! Eva Pervolovici isi bate de departe concurenta. Output-ul, deocamdata, sint planuri (intr-a opta, e mai decent sa faci planuri) de romane. Pagini de jurnal, cu savuroase porecle de profesori si profesoare, bizantine birfe […]