KINObservator. Automatomul amorezat
- 26-07-2013
- Nr. 683
-
Mihai FULGER
- Arte
- 4 Comentarii
Cineastul italian Giuseppe Tornatore a dat lovitura în 1988, cu al doilea lungmetraj al său, Nuovo Cinema Paradiso, premiat de juriul Festivalului de la Cannes şi de Academia Americană de Arte şi Ştiinţe Cinematografice. Din păcate, deşi cariera sa ulterioară nu a cunoscut mari eşecuri, regizorul nu a mai reuşit să egaleze acel film indimenticabil. Iar Ofertă irezistibilă, cea mai recentă creaţie a sa, nu este nici pe departe… irezistibilă. Giuseppe Tornatore nu dă dovadă de prea multă subtilitate botezîndu-şi protagonistul Virgil Oldman. Personajul, interpretat – magistral, cum altfel? – de strălucitul actor australian Geoffrey Rush, este şi un bărbat ale cărui experienţe anterioare cu sexul opus, după cum Virgil însuşi îi mărturiseşte prietenului şi confesorului său, nu merită amintite (singurele femei pe care le poate privi în ochi sînt cele înrămate), şi un vîrstnic (old man) care încearcă să arate mai tînăr vopsindu-şi părul încărunţit (pe de altă parte, tot el respinge „minunile“ tehnologiei moderne, precum telefoanele mobile). Renumit ca evaluator şi licitator de artă, căutat de marile muzee ale lumii, protagonistul este, în secret, şi un colecţionar de portrete feminine din diverse etape ale istoriei picturii. Însă, pierdut în contemplarea Frumosului, Virgil al nostru a pierdut contactul cu […]
As zice, mai degraba, o vizionare optionala intr-o vacanta in care cauti provocari si simti ca poti sa studiezi ori sa alegi sa gandesti ca esenta tuturor lucrurilor este Iubirea \”care misca Sori si Stele\”(Dante). Acu\’…depinde cum ii suna fiecaruia cuvantul vacanta.
Titlul corect adaptat la povestea filmului ar fi trebuit sa fie \”Cel mai bun pret\”. Dupa cum observa Mihai, e adevarat ca \”il ritorno\” di Tornatore nu este \”the best\”. Filmul nu este rotund, are asperitatile acelui \”automaton\” renascentist, insa nu trebuie rejectat intrutotul ca realizare cinematografica, aruncat in zona \”vizionarii opţionale, de vacanţă\”. Multe din cronicile lui Gorzo sunt \”de vacanta\” fara sfarsit pentru filme de duzina din care mai scoate la suprafata perle inexistente.
Comentariul anterior – \”din ce am vizionat pina acum (Nuovo Cinema Paradiso , L’uomo delle stele, Il cane blu, La migliore oferta), desi ar putea fi greu de crezut, Tornatore nu face filme individuale ci scrie (cinematografic), cu fiecare film, pagini dintr-o metafizica a privirii (privitului, privitorului), un discurs cu o pronuntata nota de autoreferentialitate cinematica (citi au decelat in Best Offer cite un clin d’oeil catre, spre exemplu, Greenaway, ori Basic Instinct ori Antonioni, ori Cinema Paradiso, etc?)\” – pare ca se apropie mult mai bine de ideea de univers auctorial pentru un regizor ca Tornatore. Si in acest caz, e bine sa avem rabdare si sa nu ne grabim pentru sentinte estivale, cand e \”caldura mare\”, monser!
Vai ce-am ajuns, in lista degustarilor tornatoriene de mai sus am uitat-o tocmai pe Signora Malena, cu binecuvintata Monica Bellucci. Oi mihi…
Mi se pare amuzant-induiosatoare calificarea generoasa a filmului lui Tornatore ca “vizionare optionala pentru vacanta”. Strictly for the birds.
Ar fi bine sa spunem lucrurilor pe nume: nu Tornatore a dat lovitura cu Cinema Paradiso ,ci acei care au avut sansa de a-i viziona filmul…
Tornatore e indoit vinovat ca a debutat genial la o virsta frageda si ca mai apoi nu a continuat ultra-, mega-, hiper-, supra-genial pentru a ostoi foamea papilelor cinematografice ale celor cu standarde superlative. Din ce am vizionat pina acum (Nuovo Cinema Paradiso , L’uomo delle stele, Il cane blu, La migliore oferta), desi ar putea fi greu de crezut, Tornatore nu face filme individuale ci scrie (cinematografic), cu fiecare film, pagini dintr-o metafizica a privirii (privitului, privitorului), un discurs cu o pronuntata nota de autoreferentialitate cinematica (citi au decelat in Best Offer cite un clin d’oeil catre, spre exemplu, Greenaway, ori Basic Instinct ori Antonioni, ori Cinema Paradiso, etc?)
Sigur, liber sa ne-nchipuim ca un Stradivarius (Rush) suna la fel in in miinile unui lautar ori in acelea ale unui Enescu…De-acord ca Rush face din film , de la un capat la altul, o master-class, foarte probabil filmul vietii lui, da un recital de virtuozitate actoriceasca cum atit de rar intilnim (cit de des ni se ofera un One Flew over the Cuckoo’s Nest, The Dresser, Citizen Kane…?)
Sintem in mijlocul verii, anotimp de excese meteorologice; sper ca la fínele lui sa nu constatam ca a fulg…., aaah, tunat si s-au adunat cei care vad in Best Offer un filmulet de doi banuti. Vizionarea filmelor (“consumul” artei, in general) e si invitatia la masa dintr-un han spaniolesc (auberge espagnole: maninci ce iti aduci de-acasa…).
Pun mai jos un link catre o experienta de degustare artística de exceptie: Best Offer.Trag nadejde ca macazuri ori cereberi de pe net un o vor deraia. Va fi o rasplatitoare investitie de timp.
http://viooz.co/movies/18267-the-best-offer-la-migliore-offerta-2013.html