Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
KINOBSERVATOR. Despre ce vorbim cînd vorbim despre cinema
VIDEO trailer Birdman: or (The Unexpected Virtue of Ignorance)
- 23-01-2015
- Nr. 756
-
Mihai FULGER
- Arte
- 4 Comentarii
O scenă importantă din Omul Pasăre: sau (Virtutea nesperată a ignoranţei), noul film al lui Alejandro González Iñárritu, lansat recent şi în cinematografele româneşti, se petrece într-un bar de pe Broadway. Acolo, actorul „expirat“ Riggan Thomson (Michael Keaton) îi reproşează influentului critic teatral Tabitha Dickinson (Lindsay Duncan) că – fie din comoditate, fie din laşitatea de a-şi asuma riscuri – îşi scrie cronicile recurgînd mereu la etichete salvatoare. Mai mult, în loc să facă observaţii pertinente despre structura operei şi intenţiile creatorului acesteia (cum ar trebui, în opinia acuzatorului), criticul îşi expune opiniile mizerabile, bazate pe nişte comparaţii chiar şi mai mizerabile, confundîndu-şi ideile prefabricate cu cunoaşterea autentică. Trebuie să adaug că protagonistul filmului, care-şi cîştigase celebritatea, în urmă cu peste două decenii, apărînd pe ecrane în costumul supereroului Birdman (Omul Pasăre din titlu), este deja puţin abţiguit, iar criticul teatral tocmai i-a promis că-i va desfiinţa adaptarea dramatică după povestirea Despre ce vorbim cînd vorbim despre iubire de Raymond Carver (cu care Riggan speră să obţină, în sfîrşit, aprecierea elitelor culturale, deopotrivă ca actor şi ca regizor), deşi nu a văzut încă spectacolul, pur şi simplu pentru că-l urăşte, la fel cum urăşte tot ceea ce el reprezintă. […]
Se prea poate sa fiu o idee prea entuziast, la fel cum se poate ca altii sa fie o idee prea deceptionati. 🙂
Asa credeti ca ar trebui sa fie criticii, niste masinarii fara sentimente fata de „obiectul muncii”, precum Tabitha Dickinson? Pana si ea si-a dovedit slabiciunea scriind laudativ despre spectacolul lui Riggan, pe care promisese sa-l desfiinteze… 🙂
Serios vorbind, filme care sa ma entuziasmeze precum „Birdman”, „Boyhood” sau „Ida”, pe care-l amintiti, vad, din pacate, mult prea rar.
Vă înţeleg mai bine, acum, poziţia faţă de film, ironia despre care discutaţi. Sunt de acord, sigur că niciun film sau nicio altă piesă artistică nu poate fi comentată fără auto-raportare. Am citit şi eu şi alte cronici, fiind curios ce s-a scris despre film. Cred că Birdman este un film bun, dar e uşor supra-apreciat, la fel cum mi se păruse şi Ida, la vremea respectivă.
În acest context, se prea poate să fiţi o idee prea entuziast, ceea ce sigur că nu e neapărat negativ, dar personal mi s-a părut bătător la ochi şi m-am mirat că un critic reputat, cu experienţă, poate încă avea, să le numim, „sentimente” în raport cu obiectul „muncii”. Ca să îmi argumentez mirarea, aţi folosit cuvinte poate o idee mari, precum „fascinant”, „minunile”, ca să dau două exemple.
Nu ma/ne plasez/plasam deloc sus in raport cu „cititorii de rand”, chiar dimpotriva, distantarea era (auto)ironica.
Evident ca avem nevoie de etichete. Ceea ce am incercat sa spun in text este ca etichetele sunt uneori insuficiente, exista un inefabil care scapa categorisirilor si analogiilor.
Oare poti discuta un film fara sa te raportezi, implicit sau explicit, la tine insuti si la toate lucrurile care ti-au construit identitatea? Aveti dreptate, aici acest lucru este mai vizibil, din doua motive: 1. m-a stimulat discutia despre critica din film; 2. m-au deranjat cateva cronici ale unor colegi, care pacatuiesc, in opinia mea, prin exact ceea ce Riggan ii reproseaza Tabithei.
Aş fi preferat să nu vă plasaţi atât de sus în raport cu noi, cititorii de rând.
„noi, cei care pretindem să fim (a)creditaţi drept critici (literari, teatrali, cinematografici etc.). Dacă ne limităm la lumea filmului, şi noi am fost, probabil, învinuiţi de unii cineaşti că nu le-am înţeles intenţiile, din moment ce nu ne-au plăcut filmele lor. În acelaşi timp, ne-am trezit destul de des, atunci cînd ne scriem cronicile, căutînd etichete, asemănări sau referinţe cinematografice”
Nu cred că e rău să existe etichete, altfel lumea ar fi haotică. De asemenea, nu cred că trebuie ca, discutând un film, să vă raportaţi atât de vizibil la d-voastră.