KINOBSERVATOR. Nisipuri mişcătoare

Deşi a ajuns deja la al optulea lungmetraj, iar filmele sale au fost apreciate în multe festivaluri internaţionale, Alex van Warmerdam este un cineast olandez al cărui nume nu spunea mai nimic publicului românesc (de pildă, Paul Verhoeven, compatriotul său – ce-i drept, mai experimentat şi strămutat mult timp la Hollywood – este mult mai cunoscut în întreaga lume). Însă, după Borgman (selecţionat şi/sau premiat la Cannes şi în alte cîteva zeci de festivaluri ale lumii), sînt convins că publicul cinefil va urmări cu interes cariera acestui cineast.   „Şi se coborîră pe Pămînt pentru a-şi întări rîndurile“. Cu acest motto, aparent un verset desprins din Apocalipsă, se deschide bizareria cinematografică Borgman, care a fost asemuită de critici cu tot felul de filme, mai vechi sau mai noi: de la Boudu salvat de la înec al lui Renoir pînă la Funny Games al lui Haneke, de la Îngerul exterminator al lui Buñuel pînă la Canin/Dogtooth al lui Giorgos Lanthimos, de laTeorema lui Pasolini la Kill List al lui Ben Wheatley. Toate aceste comparaţii sînt flatante, dar filmul lui Alex van Warmerdam se distanţează de titlurile menţionate prin permanenta sa pendulare între critica socială (satiră acidă a burgheziei occidentale) şi fantasticul […]