KINOBSERVATOR. O demonstraţie de psihologie şi stil

Q.E.D., al doilea lungmetraj al lui Andrei Gruzsniczki, dovedeşte un progres remarcabil faţă de anteriorul film al regizorului, Cealaltă Irina, lansat acum cinci ani, care, la rîndul său, marca o creştere semnificativă faţă de scurtmetrajul său Cronica unei morţi amînate (2008). Aşadar, cineastul se află pe drumul cel bun.   În România comunistă din urmă cu trei decenii, matematicianul de 35 de ani Sorin Pârvu nu-şi poate publica lucrările şi susţine doctoratul, deşi cercetarea sa privind utilizarea practică a seriilor lui Fourier are potenţial revoluţionar, fiindcă nu este membru de partid. Prietena sa, programatoarea Elena Buciuman, de care este Sorin este îndrăgostit în taină, nu poate pleca în Franţa, la soţul ei fugit din ţară, deşi Partidul aprobă – în teorie – cererile privind reîntregirea familiilor, fiindcă autorităţile împuternicite tergiversează procedura de obţinere a vizei. În fine, ofiţerul de Securitate, de 45 de ani, Alexandru Voican, nu poate avansa, deşi rezultatele sale profesionale îl îndreptăţesc să aspire la promovare, fiindcă este divorţat şi nu se pricepe, ca unii colegi mai puţin competenţi, să intre pe sub pielea superiorilor săi. Q.E.D. are în centru ceea ce manualele de scenaristică anglo-saxone numesc un „protagonist multiplu“ (multi-protagonist), căci, după cum se vede din […]