Kosovo intre mierle, bufnite si alte oratanii

Teoria Relatiilor Internationale, acea printesa a disciplinei academice care se ocupa cu relatiile dintre state, este aparent incapabila sa explice intr-un mod satisfacator complexitatea conflictelor majore in epoca globalizarii. Cu atit mai putin pare ea apta sa elucideze rolul jucat de catre actori secundari in cadrul acestor conflicte. Cind te gindesti cit de simple pareau lucrurile in lumea bipolara pe care am lasat-o in urma, te-apuca pur si simplu nostalgia. in acea lume trecuta, aveam de a face fie cu explicatiile oferite de abordarea numita „realism“, fie cu cele ale scolii poreclite (mai ales de adversarii ei) „idealism“. Actorii principali erau „uliul“ si „porumbelul“. Prima punea accentul pe forta militara, resurse pentru sustinerea acesteia si echilibrul de puteri; a doua pe crearea si utilizarea institutiilor internationale menite sa evite conflictul armat sau sa medieze intre adversari odata acesta izbucnit. in cadrul primei scoli, rolul actorilor secundari era practic redus la a fi oratanii in cerdac. Optiunea lor era fie de a-si alatura vagonul trenului uneia din cele doua mari puteri (ceea ce teoreticianul Kenneth Waltz denumea bandwagoning), fie de a sari in vagonul celeilalte mari puteri, in speranta de a evita dominarea de catre cea perceputa drept o amenintare mai […]