La raport

Ca adolescent, eram un cititor pasionat de poezie, iar ulterior s-a adaugat si pasiunea pentru spectacolul de teatru. Abia la virsta bacalaureatului am descoperit matematica, iar faptul ca am venit spre ea din directia poeziei si a teatrului a marcat esential formatia mea de matematician. Totul s-a petrecut intr-o continuitate perfecta, am regasit in matematica gustul paradoxului si sentimentul infinitului, atit de importante in literatura. Din teatru am invatat insemnatatea punerii in scena si a intrarii intr-un rol, fapt care m-a ghidat in prezenta publica si in dorinta de a cistiga atentia si interesul interlocutorilor. Studiul proceselor cu o infinitate de etape mi-a dezvaluit un univers mirific in cadrul analizei matematice, careia i-am dedicat peste o suta de articole. Dar pindeam momentul in care, imbogatit cu acest nou orizont, sa ma intorc la pasiunile din adolescenta. Aceasta intoarcere s-a petrecut in doua etape: prima, la sfirsitul anilor ’50, cind am prins primul tren al noului domeniu care tocmai se contura: lingvistica matematica; a doua, in a doua parte a anilor ’60, cind, prin mijlocirea operei lui Pius Servien si a lui Matila C. Ghyka, am inceput sa lucrez la poetica matematica. Am descoperit astfel ca pasiunea mea pentru poezie si […]