La Steaua lui Arlechino

În teatrul românesc, numele regizoarei Mona Marian (consacrată cu numele Mona Chirilă) e indisolubil legat de genul commediei dell’arte. E un gen pe care l-a cultivat, naturalizat pe scenele româneşti şi l-a predat la Facultatea de Teatru şi Tele – viziune din Cluj. O privire asupra spectacologiei Monei Marian ne convinge de creativitatea cu care a tratat genul asumîndu-şi experimentul scenic construit pe commedia dell’arte. Mona Marian îl definea ca „teatru combinatoriu în care actorii nu fac doar improvizaţia, ci sînt şi regizorii scenelor în care teatrul se face pe sine“. În toate spectacolele sale recunoaştem urma commediei dell’arte, fie prin lectura regizorală a dramaturgiei clasice în această cheie, fie indirect – o mască, elemente de tehnica improvizaţiei sau apelul vizual la procesiunile vesele ale grupurilor de personaje sărbătorind un carnaval continuu.   Dramaturgii preferaţi sînt Carlo Goldoni şi Carlo Gozzi, pe care i-a montat cu regularitate în teatrele clujene, la Tîrgu-Mureş sau Oradea. Caragiale e alt spaţiu dramaturgic al experimentului; să cităm doar acel memorabil Ubucureşti sau Caragiale cu scene din Ubu rege (2002, Teatrul Naţional Cluj), în care semna şi textul de spectacol, un subtil mix între Caragiale şi Alfred Jarry. Tot în zona experimentului se înscrie şi […]