Lady Margaret Thatcher
- 12-04-2013
- Nr. 669
-
Bedros HORASANGIAN
- Politic
- 2 Comentarii
A murit, la 87 de ani, Baroneasa Margaret Thatcher, fost prim-ministru al Marii Britanii. Foarte cunoscută mai ales sub denumirea de Doamna de Fier. Mai puţin se ştie că formularea îi aparţine unui jurnalist rus din anii ’80. Ani în care Margaret Thatcher, care a condus guvernul conservator – şi a fost prim-ministru între 1979 şi 1990 –, şi a fost, alături de preşedintele american Ronald Reagan, „umăr lîngă umăr“, cum s-a tot scris, împotrivindu-se cu bravură şi consecvenţă regimurilor comuniste. Nu a fost doar singura ei formă de îndîrjire, într-o lume politică unde interesele depăşesc spaţiul de manevră al unei tenacităţi conjuncturale şi al unei răbdări puse deseori la încercare. Vom mai evoca, pe scurt, cîteva dintre contribuţiile majore ale acestei politiciene de mare anvergură. A preluat conducerea ţării cînd aceasta se afla în genunchi şi a lăsat-o pe propriile ei picioare, după expresia utilizată de actualul prim-ministru, David Cameron, care şi-a întrerupt un turneu european pentru promovarea unei Uniuni Europene mai flexibile – opţiune, dacă e să ne gîndim bine, ce se regăseşte şi în filozofia politică a lui Margaret Thatcher însăşi. Dispariţia acestei femei britanice, prima care accede la rangul de prim-ministru într-o ţară în care militantismul […]
Domnule Horasangian,
Am încercat să vă spun mai devreme ceea ce desigur știați, anume că Thatcher a fost o personalitate controversată și că nu toată lumea o regretă ca politician. Între timp mi-au căzut ochii pe fraza din articolul dvs. cu laptele în școală și m-a pocnit sindromul Radio Erevan: Thatcher (supranumită The Milk Snatcher) nu a introdus, ci a redus programul laptelui gratis pentru copii. Cred că până și răposata v-ar dojeni (cu accent britanic upper class) pentru această confuzie. Cu prietenie. M.Ț.
”Oamenii politici din toată lumea deplîng azi la unison dispariţia acestei distinse doamne”.
Domnule Horasangian, dacă tot ne jucăm de-a expresii idiomatice englezești (”to put on the map”), aș spune ”not so fast, cowboy!”. O mulțime de oameni politici și nepolitici nu deplâng deloc dispariția ”distinsei” doamne. În lume nu există doar conservatori și ultra-capitaliști, iar aderența la dreapta politică nu este obligatorie, cum pare să fie în saloanele cultural-mediatice românești. Ding, dong și la mai multă toleranță pentru alte curente de opinie decât cele în vogă la București.