Laudatio în onoarea profesorului Norman Manea

Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ îi revine astăzi onoarea de a-l omagia, în Aula Magna, pe unul dintre cei mai prețuiți scriitori români contemporani – romancierul, eseistul, profesorul Norman Manea, reîntors simbolic din exilul dictat de impasul istoriei. Retragerea din distopia comunistă a României postbelice a însemnat, pentru autorul născut în 1936, un ultim act al rezistenței morale, într-un parcurs existențial care nu i-a cruțat forțele. În 1986, Norman Manea părăsește România, într-un moment de „cumpănă a apelor“: amiază a ființei, scrutînd din înălțimea, din apogeul vital, versantul coborîtor, „ca fumul din jertfa ce nu s-a primit“. Sensul revelator al sintagmei lui Lucian Blaga ne îngăduie comparația în care așezăm, paradigmatic, destinul lui Norman Manea, marcat de toate încercările istorice ale secolului al XX-lea. Punerea între paranteze a biografiei este, în cazul său, imposibilă. Legătura inextricabilă între operă și viață dezvăluie, în partitura de neocolit a momentelor dezastrului, teme care, suferind transmutația artei, triumfă într-o lume, într-o limbă salvată. Felul în care Norman Manea face să se resoarbă, în retorta scrisului său, suferința și injustiția, absurdul implacabil, marile demisii morale ale unei epoci care a îngăduit Holocaustul, rechizitoriile și efectele lor inumane, prigoana evreilor, deportarea sinistră a familiilor cu copii, persecuțiile […]