„Le privilège roumain“, xenofobie şi discriminare
- 13-03-2015
- Nr. 763
-
Peter MANU
- ISTORIE
- 2 Comentarii
Greu de imaginat o exprimare mai laconică a unei restricţii decît: la loi limite l’exercice de la médecine au titulaire français d’un doctorat de médecine, o lege votată în mai 1933 la iniţiativa senatorului Raymond Armbruster, chirurg, veteran al Marelui Război şi reprezentant al Confédération des Syndicats Medicaux Français. În aparenţă, o lege care stabilea un principiu general. În realitate, o lege prin care erau discriminaţi, specific, evrei din România. În cele ce urmează, voi arăta în ce fel această lege era urmarea „războiului cadavrelor“, o provocare antisemită din centrele unversitare româneşti în 1922, descrisă într-un număr recent al revistei Observator cultural (nr. 758, din 6 februarie 2015). „Le privilège roumain“ În 1853, prinţul Barbu Dimitrie Ştirbei, ultimul domnitor al Ţării Româneşti, a cerut Guvernului francez ajutor pentru organizarea serviciului medical militar şi civil al ţării. A fost trimis Charles (Carol) Davila (1828- 1884), un om de numai 25 de ani, proaspăt absolvent al Facultăţii de Medicină din Paris, care a contribuit fundamental la organizarea serviciul medical din România, inclusiv cel de urgenţă. Alegerea lui Davila pentru această misiune rămîne un mister, pentru că trimisului îi lipsea experienţa clinică şi administrativă. Elev-farmacist, adolescentul Davila se bucurase de protecţia surprinzătoare a […]
Cand la Bucuresti copil de 6-8 ani am avut un doctor de copii evreu care a studiat la Paris. Mi-am inchipuit ca n’a putut studia la Bucuresti din cauza ca in Romania era quasi-numerus nullus (clausus). E interesant ca Franta a introdus legi care nu lasau absolventi evrei in Franta sa practice in acea tara sub presiunea antisemitilor romani si francezi. In Evul Mediu multi regi si popi aveau doctori evrei. Pentru Franta in secolul 19-20 doctori evrei nu erau suficienti de buni!
ar trebui completat insa cu oameni reali, cu numele si istoriile(biografiile) acelor oameni de valoare (nu pe oricine il tineau/tin curelele sa faca asa un efort intellectual si sustinut) carora li s-a negat dreptul de a invata, spre paguba negatorilor insisi. Deci nu doar statistic. Ar trebui chiar studiat si aprofundat fenomenul. In ce ma priveste, aceste lucruri sunt o pata pe istoria Frantei, inca o piesa din istoria universala a nedreptatii, nu doar a antisemitismului european.